Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 581
Vizitatori: 477
Puncte: 44
Stele: 1
Data publicației: 12 martie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Nisip

- Liviu-ioan Muresan

Adăugat în 12 martie 2010, la 21:19 | 581 afișări / 477 vizitatori
1
 

o voi numi planeta de nisip
de vreme ce are munţi de nisip ape de nisip suflet de nisip
şi pentru setea ce niciodată nu se curmă
e o planetă mică vremea o număr în paşi
străbat ecuatorul zilnic
cum omuleţul lui gopo
soarele ei muribund acoperă orizonul
şi nu are noapte doar o zi veşnică.

derutat omul
se simte neajutorat
strînge nisipul în pumni şi îl aruncă spre cer
atunci plouă şi ninge şi plouă iar
atunci rîurile de nisip ies din matcă.

într-o bună zi aceeaşi zi veşnică
după cîteva înconjurări ale planetei
apăru ea femeia albastră
cu părul albastru
cu tălpile roşii
o vedeam din spate ceea ce îmi dădea sentimentul urmăririi
da femeia albastră dădea ocolul planetei de nisip
da femeia albastră a obosit
şi am ajuns-o de după zare
paşii ei roşii precum tălpile lăsau urme roşii
în care se scurgea viaţa soarelui muribund.
pentru moment gîndul că ar fi criminală
că însăşi grăbeşte pieirea unui sistem de nisip
în care ar putea trăi oamenii de nisip asemenea mie
cel ce deveneam om de nisip.

urmăresc urmele paşilor roşii
după munţi o umbră albastră
alerg
urmele paşilor se adîncesc
pămîntul devine mişcător şi îngroapă în sine
apele de nisip
cîntecele de nisip
şuierul vîntului de nisip.

mă îngroapă pe mine
pînă la gît
ridic braţele să apuc
o lacrimă albastră.

o talpă roşie mă apasă
şi un punct negru
cît un fir de nisip.

Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Jan Timus Liviu-ioan Muresan
24 martie 2010, 21:55
Aveţi dreptate. Cred că voi modifica în sensul. La publicare. Mulţumesc.
LIM.
O poezie reuşită... Jan Timus
14 martie 2010, 20:52
...fără doar şi poate. Poate doar componenta epică să o subţieze puţin. Aş vedea totul inclus într-un prezent atemporal, ceea ce ar fixa textul în zona onirică. În plus, şi lacrima din final îmi pare puţin melodramatică. Dar restul îmi place: imagini puternice, creionând un univers al destrămării şi însingurării. 7 p.
Tania, Nicolae, Liviu-ioan Muresan
14 martie 2010, 18:06
Tania, mulţumresc de trecere şi semn.
Nicolae, frumoasă imaginea cuarţ-carbon. Inedită interpretarea. Mulţumesc.
LIM.
steluta Petrea Stefan
14 martie 2010, 17:35
e pe merit. mi-as dori sa pot scrie si eu un comentariu de exceptie. pentru incapacitatea mea, un punct si pentru text, desi ar trebui mai multe, 7.
Ottilia, Dragoş, Liviu-ioan Muresan
14 martie 2010, 16:58
Ottilia, da e un poem nisipiu :) Mulţumesc de trecere şi semn.
Domnule Vişan, o apreciere ce îmi face mare cinste. Atît steluţa acordată cît, mai ales, comentariul pertinent şi bine argumentat.
Mulţumesc.
LIM.
cuarţ şi carbon Nicolae Serafim
14 martie 2010, 14:50
Un text epicizat şi oarecum alegoric. Cu oaze de lirism, dar şi cu spaţii deşertice - care sugestive, care mai aride. Un dialog între cuarţ (din care am fi putut fi făcuţi) şi carbon (din care suntem).
O dovadă că autorul caută şi, de multe ori, şi găseşte.
originala Tania Roman
14 martie 2010, 11:14
interpretare a trecerii in care culorile raman pigmenti ai sufletului.
Si eu sunt indragostit de femeia albastra! Hortopan Ionut Ovidiu
14 martie 2010, 00:48
Femeia nisipurilor bantuie casa imaginatiei creatoare.E-n cautare de victime cu lacrimi aeroplane in soare...Exista poezii la care revii cu placere din alte stari de spirit.Cu siguranta aceasta e una dintre ele!
Un poem al extremului jind corporal Dragoş Vişan
13 martie 2010, 21:00
Este un poem în care totul se prelungeşte senzorial, de la culoarea incredibilă a pielii iubitei, la urmele semnificante, roşii ca de zmeu. Lupta se dă pe-un nou palier, pentru că "omul derutat" face anumite gesturi incoerente, simte apăsarea cugetului, e îngropat de Făt-Frumosul care nu mai învie să-l dezgroape, plînge după răpirea din serai. Totul, la modul demitizării programatice. Descompunerea sau fractura din suflet seamănă cu un spectacol teatru-dans. Parcă ar fi privit de iubita ce nu mai intervine, ci îl lasă să se exprime.
LIM Ardeleanu Ottilia
13 martie 2010, 09:02
Nisipul plajei, noaptea albastră, valurile albastre, paşii roşii ai unui apus ce se pierde în noapte...

ehei, te duce spre visare.

un poem nisipiu ce place imediat ce îl simţi că-ţi intră în ochi, aşa, ca un fir de nisip.

2p, că doar atâtea am.

Ottilia Ardeleanu

45