Noutăţi despre cuvântul „BA”. Angajamente internaţionale. - George G. Constandache Adăugat în 01 aprilie 2009, la 13:54 | 959 afișări / 913 vizitatori

Dr. Mihai Vinereanu în recentul său “Dicţionar etimologic al limbii române “ (2009, AlcorEdimpex, Buc) nu este de acord cu ipoteza romanizării Daciei, argumentat istoric şi geografic , dar şi socio-lingvistic. La fel de argumentat , schimbă perspectiva de a observa substratul şi adstratul limbii române. Acest Dicţionar este rodul multor ani de muncă asiduă , de documentare exhaustivă în indo- europenistică, limbi clasice , romanistică şi românistică , scrie Prof.Dr.Const . Frâncu în Cuvânt înainte.
Autorul are idei noi şi face multe etimologii plauzibile, inclusiv dintre cele considerate până acum obscure . De exemplu , “a gândi” se consideră derivat nu din gond (grijă, necaz) de origine maghiară , ci din traco-dacă ghend – a prinde , a inţelege (p. 386), ca şi găsi , ghici…
Adverbul BA (p.107) este considerat ca împrumut dintr-o limbă indo-europeană şi se prezintă indicii că ar exista în româneşte înainte de contactul cu limbile slave din fondul prelatin. Vom pune în evidenţă aici unele angajamente ale cuvântului BA, însoţite de argumente ale Dicţionarului Vinereanu, prescurtăm DV.
Înţelegem cuvântul ANGAJARE cu referinţa la acţiunea de a (se ) angaja. Cu remunerare pentru un serviciu ideologic, politic, tehnic sau de alta natură (profesional). Se mai citează că similar (întrucâtva sinonim) pentru angajare termenul încadrare , dar şi închiriere , obligare , antrenare, respectiv sintagmele primire la un loc de muncă , a începe sau a porni o acţiune, a lua o anumită direcţie… Angajarea morală este o adeziune conştientă la o mişcare sau cauză, presupunând dezinteresare / gratuitate.
De altfel, sensul românesc ba este unul de întărire folosit alături de adverbele da şi nu (ba da, ba nu ), ca şi în avestică şi armeană. În limba română modernă, se foloseşte mai rar, în mod individual, cu sens de negaţie dar mult mai frecvent în limba veche. Existenţa acestui adverb în avestică, armeană, albaneză , vechea irlandeză şi lituaniană , pe lângă slave, este un indiciu că a putut exista în limba română înainte chiar de contactul cu limbile slave (D.V.).PIE = proto-indoeuropeană
Sufletul BA în Egiptul faraonilor putea să aleagă direcţia celestă sau telurică . În Balcani spiritul pământului se confruntă cu apa şi cu aerul însorit antrenând particula BA într-o diversitate de contexte. Etimologia şi lexicul românesc precizează “locul de muncă “ al lui BA. Cât despre obligare ne vom referi la M. Vulcănescu care precizează funcţia lui Ba prin opoziţie existenţială şi tăgadă activă. Privitor la acţiuni , C. Noica ne vorbeşte despre lucrările lui BA.
Să amintim ce relatează în acest sens, Acad. C. Bălăceanu-Stolnici.
“În afară de metempsihoză, vechii egipteni admiteau şi o reîncarnare metamorfozată , în care sufletul BA se întrupează într-un animal (uliu, şoim, leu, etc. ) , planta (lotus) sau chiar în structuri considerate neînsufleţite (ape, forme de relief etc.). Prin cicluri nenumărate de reîncarnări , BA se purifică şi poate ajunge la Veşnicie “ (Incursiune în lumea sufletului , 2004).
Să ne raportăm la lucrarea bine cunoscută “Analiza spectrală a Europei”.
Bogăţia şi varietatea sensurilor întâlnite spune ceva despre cuvântul balcanic în discuţie . Dacă H. Keyserling avea dreptate , reţinem că “Spiritul pământului în Balcani este în sine o forţă primară modelatoare “, cu toate că Peninsula e scăldată de apele Mărilor Adriatica , Ionica , Egee, Marmara şi de Marea Neagră.
Pentru Alina Chirvase : Cu toţii ne pricepem la comunicare pentru că asta facem în mod natural. Comunicarea structurată este însă o altă poveste. Din fericire , oportunităţile de a exersa sunt nelimitate.
Iată cum se exprimă B.P. Haşdeu la sfârşitul Secolului al XIX lea
I. Negativul BA e totdeauna mai energic decât sinonimul NU.
II. BA este ca o restricţiune , prin care ceva se mărgineşte într-o sferă determinată.
III. BA poate servi a mai întări o negaţiune : ba nu; ba nici; ba,ba…
IV. Ba poate întări o afirmaţiune , mai cu seamă în ba încă , sau ba şi, sau ba chiar , et meme , mais encore, şi în ba să zici sau ba ca să zici, bien plus etc. În genere , tocmai din cauza caracterului său fundamental restrictiv, ba dă afirmaţiunii pe care o însoţeşte o nuanţă ironică : ba tocmai , ba cum nu etc. (Etymologicum Magnum Romaniae_)
Nu ne-a învăţat nimeni să comunicăm eficient. Şcoala ne-a imprimat modele cantitative , nu calitative , ne-a învăţat ce şi cât, nu cum şi de ce, ne-a rafinat arta de a repeta mai degrabă decât cea de a descoperi . Am tocit volume, dar nu am deprins câteva structuri simple şi clare. (Alina Chirvase din rev.CARIERE , nr.124/iunie 2008)
În secolul al XX-lea avem comentarii aparte la M. Vulcănescu şi respectiv la C. Noica.
“Românul cunoaşte, am văzut, cuvântul aievea , prin care distinge realul de ireal. El zice şi pe acel BA, care reprezintă opoziţia existenţială, tăgada activă , împotrivirea etică , ontologică, şi care în opoziţie cu DA poate formula nu prea graţioase alternative ”(Dimensiunea românească a existenţei 1991).
“BA este scurt , dar îşi este suficient sieşi (şi totodată grozav de necesar altora , inclusiv lui Nu) . El spune , fireşte şi nu, dar mai spune vreo trei – patru lucruri, dincolo de acesta. Exprimă din plin şi o împotrivire , care sună uneori ca o îndreptare sau o punere la punct., alteori ca o dezaprobare; iar dezaprobarea poate merge până la condamnare , când nu-i place să ajungă la ironie”.(Cuvânt împreună despre rostirea românească , 1987).
“Discursurile lui Zarathustra evocă cele trei metamorfoze : a cămilei care primeşte moştenirea trecutului , a leului care o distruge în prezent şi a copilului care creează noi realităţi. Asimilăm aici comentariul lui C. Noica. BA desfiinţează punând prea mult , adică venind cu posibilul asupra realului, ( cămila ) şi cum să nu-i fie lesne lui BA să se opună (leul) , dacă vrea, iar altă dată să pună tot ce vrea (copilul) “ (Filosofia lui BA, 2007; G.G. Constandache).
Angajamentele lui BA reprezintă tot atâtea funcţii sau utilizări în cultură, viaţa socială sau literatură. A fi angajat în artă înseamnă a adopta un program estetic dependent de o doctrină etică, socială , politică , etc. Asemănător în lingvistică putem adopta un program epistemologic dependent de doctrina logică exprimată în tabelul lui Wittgenstein.
Sugestia expresiei “Ba Da “, care desemnează o afirmaţie întărită , ca un Da… prelung sau reiterat pentru orice caz , aminteşte de legea logică (tautologie) . Aşa cum spunea Leibniz “ enunţul adevărat în toate lumile posibile “ sau mai pe scurt : în orice caz , Da!
Dimpotrivă, sugestia formulei “Ba Nu”, cu înțelesul de negaţie întărită, cu sonoritatea implicită de Nu…prelung sau reiterat pentru orice caz, aminteşte contradicţia logică (expresie identic falsă). Aşa cum ar spune Leibniz, “enunţul fals în toate lumile posibile “ sau, pe scurt, (în nici un caz , Da) în orice caz, Nu.
Impresia de semnificaţie tautologică este întărită de unele echivalente din limbi străine : de exemplu , “Ba bine că nu !” se redă prin “(oh) yes, certainly!” sau “by all means”! În mod asemănător , expresia :”Ba că chiar!” se redă prin : “by no means! “sau “not at all!” (Dicţionar frazeologic român – englez , Ed.Ştiinţifică ,1966 – A. Bantaș , A. Gheorghiţoiu , L. Leviţchi).
De altfel, adverbul BA deţine cel puţin următoarele funcţii ca operator propoziţional (implicit în limbă ) : disjuncţie (inclusivă ), conjuncţie , rejecţie (nondisjuncţie), disjuncţie exclusivă…
Sensul principal pentru Ba este dat astfel : în nici un caz , deloc, nicidecum. Cu menţiunea alăturată : din aromână , BA = nu, dar.
Urmează referinţa la vechea slavă : Ba = da (Cihac II, Hașdeu 2251, Ciorănescu 567). Cu precizarea , conform bulgară , sârbocroată , cehă , polonă, ucraineană , rusă : BA= dar, cum, sigur. Forma este atestată în vechea slavă (Berneker, I – 36).
De asemenea vechea irlandeză BA = “ou bien”, lituaniană BA = da, desigur, albaneză BA-BA-BA! Este o expresie de negaţie absolută, cu sensul de “în nici un caz , nici în ruptul capului”…
În plus , grecescul phi, limba avestică BA - particulă de întărire , da, şi armeană BA – particulă de întărire, noua germană de sus BA, franceză BAH, gotă BA – dacă, poloneză BA – într- adevăr , precum şi turcă BA – în mod evident , un împrumut dintr-o limbă indo-europeană. (DV)
Limba română este urmaşa limbii traco-dace care, de-a lungul timpului , a suferit diverse influenţe din partea limbilor cu care a venit în contact, iar asemănările cu Latina provin, în mare parte din fondul comun traco-italo-celtic. Elementele cu adevărat latine reprezintă, în cea mai mare parte , lexicul legat de biserica creştină , precum şi de o serie de elemente generale de civilizaţie. ( D.V . p.11-12, Argument)

---

Distribuie pe facebook