O dimineaţă ca un mărţişorrăsfăţ primăvăratic - Ardeleanu Ottilia Adăugat în 03 martie 2010, la 22:49 | 305 afișări / 204 vizitatori |
Dimineaţa se arăta suavă şi fragilă ca un trup de primăvară somnoroasă mângâiată de un uriaş cu faţa arzând roşu-auriu, înălţându-se dinspre marea ce părea potolită, măcar pentru o vreme, de dorurile marinăreşti. În aer începeau să se dezvolte viruşi proaspeţi, noi tulpini de ghiocei îndrăzneţi ce-aveau să perturbe netezimea ierbii. O nouă astenie avea să ne bulverseze!
Mireasma pământului înrourat era mai puternică decât voinţa deşteptării. Pătrundea, se revărsa în plămânii aproape dezobişnuiţi după o lungă iarnă încleştată. Ieşit ca de sub asediu, aerul devenise o aromă, un parfum care se lipea de noi, de simţurile noastre descheind hainele, porii şi năpădind celulele în amorţeala lor, făcându-le vraişte.
Dâre subţiri se coborau, agale, aparent dintre creste de munţi aplecaţi să ne încoroneze frunţile cu ghemotoace înceţoşate.
Ziua parcimonioasă se deschidea precum punga avarului, zdrăngănind bănuţii de lumină la ureche, în cel mai întunecat ungher.
Clopotul sticlos de deasupra oraşului se spărgea din loc în loc, lăsând cioburi argintii să îmbrobodească clădirile sumbre ce priveau indignate către golfurile ce dădeau în străzi şi alei, acoperind lipsurile.
Copacii care mai rămăseseră neatinşi de moarte făceau autostopul în direcţia vântului zburdalnic. Se gătiseră, ca niciodată, cu rochiţe decoltate încheiate în năsturei alb-roz. Câmpurile gemeau de crud şi prospeţime, cu piepturile înţepate de panouri publicitare care divulgau secretul vieţii lor: for sale.
Tot înainte se derulau ravagiile iernii care, forţată de sosirea notorie a mărţişorului, a trebuit să schimbe locuinţa.
În sfârşit, cerul începea a se limpezi, lumina inundase de-a binelea oraşul pînă mai adineaori răpus de odihnă şi uitare.
Treziţi de sub narcoticele vise, dezbrăcând pijamaua nepăsării şi indolenţei, aranjându-şi feţele triste şi marcate, semenii părăsesc propriul eu, adoptă un altul de complezenţă, se afundă în cotidian, fiecare cu masca de protecţie.
Îmi pun şi eu zâmbetul la locul lui, fac cu ochiul răsăritului ce mă luase de umeri şi mă însoţea forfotind de veselie. Necunoscuţii, trecătorii, prietenii strâng în priviri o mulţumire pe care aproape că o uitasem sau poate doar o ignorasem. Oricum, mi se pare că toate florile din lume au culoarea ochilor lor. Şi orice întâlnesc în cale, chiar şi pubelele, toate par întruchipate în primăvară.
În prag de bună dimineaţă, sunt întâmpinată de un colţ de rai cu clinchet liliachiu, şiraguri de perluţe crestate şi-un fir împletit din iubire şi puritate.
(3 martie 2010 )
Distribuie pe facebook
