Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 254
Vizitatori: 204
Puncte: 36
Stele: 0
Data publicației: 24 februarie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Oltenian favelas

- Nora Potocki

Adăugat în 24 februarie 2010, la 14:29 | 254 afișări / 204 vizitatori
 

până să mă nasc eu şi puţin după aceea
mama făcea gloanţe full metal jacket.
ştiu că îi era greu, dar se consola cu prieteniile solide şi jocul de şeptici.

După 89, mama făcea frigidere Fram
deşi tânjea întruna, de fapt, ce spun eu, cu toţii tânjeam
după superbul Arctic.

Din şomajul crunt şi zecile de pulovere tricotate cu sete
mama reuşii să scape
făcând tălpi şi branţuri pentru firme importante
chiar şi pentru mihai albu!


şi în tot acest răstimp, mama citind toate cărţile părăsite din rafturi şi sertare,
înţelegând limbajul câinilor de cartier şi al frezelor hârâitoare,
gândindu-se la dumnezeu ştie ce
când fără teamă se strecoară.

mama şerpuieşte printre bâtele găştilor din parcări
la şase dimineaţa.
Probabil strânge cu putere colţul de pâine pentru câinele chior
de lângă generală.



pe urmele ei nu mă mai opresc din tremurat
cum mă zgâlţâiam într-a şasea, când m-au aşteptat la poartă sau
cum clănţăneam la examene când trebuia să iau cuvântul.

pesemne curajul mamei e o frânghie pe care mi-au agăţat-o de-un picior
cât să nu cad, cât să nu mă ridic.





Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
In memoriam. Pentru mamă Dragoş Vişan
29 martie 2010, 09:13
Nu se spune, se sugerează în penultima strofă (terţină) că mama a adormit întru Domnul. Tremurarea pe urmele ei este tragică. Discursul este înfipt în realitate, cu mulţi colţi ai lacrimilor - ca să fac şi eu un oximoron.
fotografii Gabriela Victoria Toma
26 februarie 2010, 11:17
e un mini album de fotografii vechi, tradus, interpretat într-o manieră poetică "a la Nora" - putem vorbi de un anumit discurs personal Nora Potocki.
poate că strofa 4 ar mai trebui revizuită sau scoasă din text - e un hop care coboară mult "nivelul poemului".
un final foarte bun, care transmite o oarecare imponderabilitate.
8 puncte.
Nora, Maria Cecilia Nicu
24 februarie 2010, 22:22
Grozava imagine: "pesemne curajul mamei e o franghie pe care mi-au agatat-o de picior/ cat sa nu cad, cat sa nu ma ridic.".....
nu cred ca am citit o mai completa, poate exacta, expresie a realitatii imediate....

pasi in genunchi dirijati de indoielile si chinurile celor care au fost...

Bun poem!

Mara
8p.
.. Mihai D.
24 februarie 2010, 15:47
vai, mi-a smuls o lacrima
puncte din cotidian... Teodor Dume
24 februarie 2010, 15:19
...care ne fac să ne oprim şi să ne uităm în urmă.
aleg pentru arhiva de gând.

*pesemne curajul mamei e o frânghie pe care mi-au agăţat-o de-un picior
cât să nu cad, cât să nu mă ridic.*

cu sinceritate,
teodor dume,
un discurs Recheşan Gheorghe
24 februarie 2010, 15:02
seducător, despre realitate şi toate ce decur din libertatea tîmpit înţeleasă

37