Detalii

Tip: Personal
Topică: Gânduri
Afișări: 140
Vizitatori: 121
Puncte: 8
Stele: 0
Data publicației: 22 iulie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Palma stângă a mea faţa nedreaptă a lor

- Dragoş Vişan

Adăugat în 22 iulie 2010, la 22:16 | 140 afișări / 121 vizitatori
  

Trecând palma stângă
deasupra capului verde încă rămân
aproape furat
de ce-o zice oare Ion Caramitru neîmbătrânitul Aristotel:
„înşişi Eugen Barbu şi Mircea Dinescu
şi-au aruncat carnetul de partid” –
act al dizidenţei unanime
ce mai…

Au aruncat precum jongleurii porumbeii carnetelor
roşcovanii de propagandişti
au pozat îndelung şi ei cu salivă
ieşind televizate incendieri
de biblioteci universitare
foruri întregi trecând prin mesageria neagră
de existenţe maltratate
întoarse din drumul lor

Puteau să-şi arunce lenjeria intimă veche
şi să iasă pe 21 decembrie-n chiloţi tantra neinventaţi
înaintea tancurilor cu tot militantismul lor
scenarist plagiat actoricesc
puteau să instituie programe de renaştere naţională
a gropii şi săptămânii nebunilor
moartea citindu-le ziarul ce-l publicau
când se-aşteptau mai puţin

Trecând mâna dreaptă
şterg sudoarea de pe faţa lor ieşită din pori
nepăsător îşi văd încă de viaţă sau de chinuri
crăpăturile bibliotecii universitare
s-au tencuit de mult
nu şi cărţile arse

Ele nu pot fi tencuite
ele odihnesc undeva
cu o renăscută conştiinţă a cărţii rare ori unice
neîmpăcată în moarte de toată aiureala
unor trufaşi semidocţi scriitori şi actori
Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
lui Ioan Dragoş Vişan
02 sepembrie 2010, 23:27
Scuze. Eram în concediu, plecat în Ardeal. N-am putut să-ţi răspund atunci. Mă bucur că poemul ţi-a adus aminte de arderea carnetelor. Poate o să relatezi dramatismul ori straneitatea acelor momente. Nu-i aşa?
erată2 Ioan Barb
29 iulie 2010, 18:46
visător
erată Ioan Barb
29 iulie 2010, 18:39
relicvele
Palma. Dragoş Ioan Barb
29 iulie 2010, 18:38
Un poem care mă unge la inimă. Îmi place nota ironică, reperele, religvele istorice utilizate în prima strofă, arderea carnetelor la care am fost şi eu, ca şi alţi visetori de atunci, martor, pe viu, imaginile folosite mă răscolesc, plâng amintirile ca puii în oul lor. 8 puncte pentru text şi pentru ultimele strofe, cu biblioteca universitară, cu povestea ce semănă cu cea din Alexandria, aş da două stele, dar nu am decât într-o casetă imaginară. Consideră că le vezi pe această poezie. Ioan.

9