Phallos
Adăugat în 03 sepembrie 2009, la 09:48 | 421 afișări / 396 vizitatori |
3 |
Îi spun mamei că mă doare acolo jos.
Mă ia de mână şi mă conduce la fereastră.
Îmi scoate chiloţii, mă examinează.
În căldura soarelui pielea scrotului
se strânge, se roteşte
ca o bucată de hârtie sub care mocneşte jarul.
Mă intrigă tandreţea acestei entorse,
o rădăcină iese din pământ,
un capăt de pod suspendat în aer
începe să trepideze.
Cineva sau ceva se apropie.
Uruitul transformatoarelor se înteţeşte.
Fascicule negre baleiază pe faţa mamei.
Priveşte fascinată, lăsată în genunchi.
Chipul ei este prea aproape.
Mi-e teamă că aş putea să îi şterg trăsăturile.
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Nu cred că acesta este cel mai bun poem al tău - "Uşă rotativă e cu mult peste - dar este un text de top, trebuie să recunosc.
Tot poemul este o fotografie pe care o ţi minte, care rămâne în mintea cititorului; e o temă pe care nimeni n-a "atacat-o" până acum.
Bravo!
mai puţin "Îmi îndepărtează hainele"
nu puteai, pur şi simplu, să spui "mă dezbracă".
foarte frumos.
mi-e teama ca repetarea cuvantului ma sa nu provoace senzatie unor actiuni si gesturi mecanice
reusita secventa de imagini.
si 'secventa' e cuvantul cheie aici. sau mai degraba 'fragmentare'. la texte de genul asta, unde totul se intampla practic, vers cu vers si in prezent, ai putea sa incerci cateva 'ustensile', cateva 'lianturi', pentru a da macar o prima impresie de coeziune solida. cel mai simplu de folosit aici, ar fi conjunctiile. cu un 'si' ai 3 versuri care curg mai cursiv ca un film de tarantino.
si nu stiu daca ai intentionat, insa cuvantul 'jos' din al treilea vers e parca prea apropiat de 'jos' din primul. ca 'rima aleatorie' da bine, dar totusi... din moment ce formula 'ma ia de mana, ma conduce, ma intriga' predomina la tine, recomand un 'ma dezbraca' in loc de 'imi da chilotii jos'. intelegi tu ce vreau sa zic... in poezie, repetitia (atunci cand e folosita ca atare) e un bun procedeu de atragere a atentiei. in sensul bun.
Andrei, multumesc pentru steluta. In ceea ce priveste repetarea cuvantului jos, ma mai gandesc. Deocamdata nu am gasit nicio solutie.
Medeea, eu aman de ceva timp sa ma apuc de Bartis pentru ca vreau sa il citesc in ungureste, dar deocamdata nu am reusit sa gasesc cartile lui in original. Trebuie sa dau o fuga pana in Sf. Gheorghe sau Miercurea Ciuc, ca deja devine frustrant :P
Mie nu mi se pare schizo, dar oricum, este si asta un punct de vedere.
| si eu consider ca e de steluta
|
Andrei Trocea |
| 04 sepembrie 2009, 10:51 |
desi ma enerveaza repetarea lui "jos" din prima parte. ai creat o atmosfera care sta sa explodeze din clipa in clipa. micile flancari metaforice fac bine, pentru ca (normal, parerea mea), daca ar fi prea direct ar deveni un text vulgar si atat.
steluta pentru constructie, pentru modul in care ai abordat subiectul, pentru tensiune.
A
mie-mi placuse pt acel final care salveaza, de fapt pt chipul mamei care captiveaza.
un soi de bartis.
Acum am inteles care era 'problema' in ultimul tau poem(dar mi'am dat seama ca nu'i problema ta ci a mea)...
Ii un aer robotic in textul tau.Totul spus la rece(ceea ce se poate transmite in fel de chip de la persoana la persoana)...
Dar imi place/mi se pare schizo poemul tau/la fel ca o sedinta la psihiatru intr-un spital(no name)
| Cu cine sa incep :P
|
Dósa Andrei |
| 03 sepembrie 2009, 17:56 |
Medeea, multumesc pentru steluta. Ma bucur ca iti place. Tocmai vroiam sa spun ca nici o fata nu s-a incumetat inca sa lase un comentariu aici, cand am vazut ca deja sunt doua comentarii de la fete :P
Ioana, ce sunt romanele polare? :D
Mihai, citind comentariul tau mi-am dat seama ca "pulsul meu este în codul morse al soarelui" nu era in registrul in care e scrisa poezia, asa ca am modificat. Multumesc!
Marius, mersi pentru comentariul pertinent. Te mai astept pe aici.
Bogdan, imi pare rau ca nu ai inteles acel vers :(. Eu chiar mi-am dat silinta sa exprim cat mai exact ceea ce am vrut sa transmit.
Cristian, imi pare rau ca nu ai inteles decat inceputul si sfarsitul. Oricum, multumesc pentru trecere. :)
nu mă deranjează codul morse al soarelui, sună ca în romanele polare (gen, prinţul metafizic care nu se sfieşte de termenii din tehnică, nu ştiţi? nu aţi pierdut nimic, dar unii se dau în vânt după felul ăsta de a scrie)
"tandreţea unei entorse" e de nefolosit, într-adevăr
pe mine m-ai câştigat oricum cu "uruitul transformatoarelor" şi cu "baleiază", la care răspund pozitiv
dupa gustul meu, ar fi putut fi untext fain daca mergeai in directia in care trebuia sa mergi, cu tine & mama care te examina "acolo jos" etc.
dar tu vii cu "pulsul meu este în codul morse al soarelui, " si strici
Oedip s-a aratat la fereastra. In loc de "conduce" poate ca "duce" ar ajuta la cursivitate. Nici codul ala morse al soarelui nu prea imi suna bine (dar nu e un "must"). In rest un poem interesant mai ales prin idee, pentru care nu multi au stomacul sa o spuna asa ca tine. Iti las un +6.
Toate aşa cum vrei tu să fie, dar cu "tandreţea acestei entorse" ce este?
Îmi place ideea "deschisă", spusă "pe faţă". Ofer şi-un maxim de puncte, 4.
Prefer nuvela lui Samuel R. Delany.
Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut ceva din sculptura ta: primele 4 versuri şi ultimele 3 versuri - restul nu le înţeleg.
5 puncte.
