PoartăDin Volumul Teatrul Nocturn - Captarea Visului - şandra Alina Adăugat în 18 ianuarie 2010, la 09:56 | 196 afișări / 179 vizitatori |
Poarta îţi face legătura cu vântul, pentru că vântul este singurul care susţine, care se joacă cu porţile. Nu se spune întâmplător „spre poarta sufletului”. Această expresie arată nevoia de libertate, exprimarea liberă, totală a cuvântului, a simţământului. Atât uşa, cât şi poarta, se folosesc de chei. Poarta are verb, uşa nu are verb. Poarta e în liberul vuiet al vântului, ea şuieră, deschizându-se şi închinzându-se, ea poartă cuvântul. Porţile se află în plină acţiune, sunt gata să se transforme în două aripi, desprinzându-se de pământ. Uşa este statică, ea aşteaptă să fie deschisă. Uşa nu poate fi acţiune. Ea se desfăşoară dintr-un plan într-altul, geometric şi bidimensional. Poarta se deschide din afară tot spre în afară. A spune că porţile se deschid înspre înăuntru este doar o formă de a zice, de a accepta o convenţie. Uşa se deschide din afară înspre înăuntru, din înăuntru înspre înăuntru, din înăuntru înspre înafară, dar niciodată din în afară înspre în afară. Acest lucru îl pot face doar porţile.
Teatrul şi Visul sunt două porţi.
Poarta – Te duce – Mişcare
Uşa – Te ţine – Închidere
Poarta te poartă spre uşi, pentru că uşile se află, de obicei, după porţi.
Poţi sări poarta, uşa nu-ţi permite acest lucru.
Cuvântul poartă în el lumi. El deschide porţi. Poarta este diferită de uşă. Uşa uneşte un prag cu un altul, poarta te răspâneşte spre alte dimensiuni.
Distribuie pe facebook
