Poem - Mahmoud Djamal Adăugat în 17 martie 2009, la 12:47 | 142 afișări / 137 vizitatori

se roteşte cercul în jurul nucleului
o linie dreaptă porneşte dintr-o direcţie pe urmele
punctului său final
fiecare îşi construieşte un centru al său
fie din piatră
fie din apă
zic unii că
un prunc a fost abandonat într-un pustiu cu mama sa
iar mirajul spre care alerga ea s-a transformat
în izvor
oamenii acum se fugăresc între tălpile pruncului
abandonat şi mirajul acela

undeva unde coapsele goale lucesc sub lumina farurilor
din care se scurge saliva flămândă
femei majoritatea lor îngrăşate după atâtea naşteri
sau de dorul bărbaţilor ce le apără onoarea departe
de case
se îngrămădesc să ia fiecare câte-o gură de apă
sau de aer

tu chiar crezi că un om poate să parcurgă toate cerurile
şi să stea faţă în faţă cu Dumnezeu
când tu te foieşti în patul său visând un alt bărbat mai
viril şi mai tânăr
un glas cobora de undeva de sus porucindu-mi să tac...

---

Distribuie pe facebook