Primului serial original despre galeriile de artă contemporană româneascăEpisodul 4: De ce nu prea sare iepurele la casele de licitaţie? - Admin 1 Adăugat în 09 iulie 2010, la 11:15 | 136 afișări / 130 vizitatori |
Foto: Mircea Suciu, Happy Easter
Portăreii şi asistenţii caselor de licitaţie cu mănuşile lor albe şi cu fracul negru, arată ca nişte ucenici magicieni. Atâta doar că le lipseşte jobenul din care să sară iepurele. Pentru că preţul ca şi iepurele sare controlat de formula magică a unor calcule de culise.
Vânzarea prin casa de licitaţie aduce o oarecare fixare a preţului lucrării de artă ce participă direct la aşezarea cotei artistului. Aşa cum observam în episodul anterior, diferenţa se regăseşte de obicei între preţul afişat şi preţul de cumpărare.
Casele de licitaţie care vând artişti tineri le şi atârnă o bilă de un picior mult prea devreme. Există şi artişti care nu-şi doresc asta, pentru că preţul odată fixat generează un index care nu mai lasă loc de speculaţie largă, ori de mişcări spectaculoase. Mai ales dacă artistul respectiv este activ pe mai multe pieţe de artă, această cifră pusă în dreptul lucrării sale poate deveni chiar şi mai dăunătoare. Asta pentru că operele lui se vând simultan în mai mai multe locuri, iar preţurile pot sări oricând în aer într-un loc, în timp ce în altul, pot rămâne în urmă.
Însă pentru cea mai mare parte a artiştilor “consacaraţi” e deja destul de târziu. Lucrările lor n-au prea fost circulate, iar perioadele întregi de absenţă din faţa criticii şi a publicului rămân grav nemotivate. Din păcate aceştia preferă în continuare să vândă direct din ateliere şi nu din expoziţii, sau prin galerii, înnegrind astfel piaţa de artă.
Idealul oricărui artist este ca lucrarea sa să ajungă într-o colecţie de artă cât mai profesionistă şi nu într-una de ocazie. Iar colecţionarii clienţi ai caselor de licitaţie româneşti sunt mai mult din cea de-a doua categorie, a speculanţilor.
Artiştii mai au de ales printre altele şi cui vând pentru a nu-şi îngropa lucrările în colecţii, ori a le arunca în plasa largă a speculanţilor, ce pot scădea creditul de încredere acordat şi cota artistică.
Dar despre contibuţia criticii la formarea cotei artistice în episodul următor.
Modernism.ro
Distribuie pe facebook
