Raport între două lucruri
Adăugat în 17 noiembrie 2009, la 17:37 | 524 afișări / 492 vizitatori |
3 |
astăzi voi fi un cetăţean model
o să mă spăl pe dinţi
îmi savurez cafeaua din ceaşca roşie
aşezată mereu lângă veioza de pe
noptiera de la capătul patului
verific gazul
lumina şi
uşa de la intrare
aşez cheia sub preş apoi
o să am grijă să dau prioritate
la urcare în autobus
femeilor
asta dovedeşte respect
îmi impun un salut sobru şi
privesc mimica colegilor de birou
abia apoi trec şi la celelalte
nevoi ale zilei...
şi dacă mai am timp
voi deschide fereastra şi voi privi
de o parte şi de alta ca şi cum
rânduielile lumii ar depinde de mine
sau poate o să mă pitesc tăcut
în pântecul zilei
vieţuind
ca albul în culoare
oricum îmi voi păstra chipul
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
| mulţumiri, adrian dragomir...
|
Teodor Dume |
| 13 decembrie 2009, 13:04 |
adriane,
aplecare ta atentă asupra acestui text îmi aduce bucurie.
mulţumesc pentru citire, semn, puncte şi sinceritate.te mai aştept
multă stimă,
teodor dume,
calculat, liniştit şi liniştitor, în acelaşi timp, fără excese. o stare care se trasmite, fără să-ţi bâţâie inima sau să-ţi zdruncine rărunchii.
ar fi, undeva, un "pântecul zilei", cu_care nu prea sunt d-acord; prea puţin, însă, ptr a ştirbii acest minunat poem.
8 puncte.
...pentru că apreciezi acest site.
şi mă mai bucur că ţi-a plăcut textul meu. te mai aştept.
cu prietenie,
teodor dume,
mă ierți dacă nu s-au înregistrat punctele? Dar știu că am lăsat(din păcate numai 2 puncte îmi permit). Am observat că se scrie numărul de puncte lăsat de cititori. Eu las automat, fără să menționez după comentariu câte puncte am lăsat. De azi o să și scriu. Mersi pentru că mi-ai spus. Sunt nou pe site și încerc să mă familiarizez:) Oricum atunci când spun că-mi place, înseamnă că într-adevăr mi-a plăcut. N-am de ce să nu fiu sincer. De altfel, sunt oameni foarte talentați pe site și încerc să citesc atât cât îmi permite timpul. Sunt plăcut surprins de roliteratura.ro
dane,
ai mare dreptate. partea a doua a poemului e miezul întregului de aici. prima parte e doar o pregătire, un înveliş pentru ceea ce urmează.
mulţumesc mult, dar mă surprinde faptul, că deşi zici că ţi-a plăcut, nu ai lăsat niciun punct. oricum nu scriu pentru puncte ci pentru sufletele acelora care vibrează la cuvânt.
te mai aştept
cu prietenie,
teodor dume,
| Aș spune...
|
Marcu Dan |
| 20 noiembrie 2009, 17:08 |
cum de nu ne-a venit nouă ideea?:)
Un poem deosebit. Cel mai mult mi-a plăcut a doua parte a poeziei:
„...îmi impun un salut sobru şi
privesc mimica colegilor de birou
abia apoi trec şi la celelalte
nevoi ale zilei...
şi dacă mai am timp
voi deschide fereastra şi voi privi
de o parte şi de alta ca şi cum
rânduielile lumii ar depinde de mine
sau poate o să mă pitesc tăcut
în pântecul zilei
vieţuind
ca albul în culoare
oricum îmi voi păstra chipul”
| mulţumiri, ştefan ciobanu...
|
Teodor Dume |
| 19 noiembrie 2009, 17:24 |
domnule ştefan,
trecerea dumneavoastră şi evident semnul lăsat e o mare onoare pentru mine şi o surpriză deosebită.
ştiu că se poate modifica ici-colo după cum bine aţi sesizat. o să mai revin asupra textului în timp.
mulţumesc mult de tot. sunteţi un oaspete deosebit
stimă şi multă consideraţie,
teodor dume,
| re* liviu-ioan mureşan, doru emanuel iconar...
|
Teodor Dume |
| 19 noiembrie 2009, 17:20 |
LIM,
poate c-ai dreptate. o să mă gândesc la părerea ta. mulţumesc pentru tot, şi în mod special pentru sinceritate şi constanta lecturii. văd în cuvintele tale o sinceritate care mă face să mă analizez lăuntric.
numai bine, prietene!
doruleţ,
sigur că te aşteptam, prietene.
părerea ta contează pentru mine pentru că eşti unul dintre cititorii mei fideli şi sinceri.
mulţumesc pentru lectură, încredere şi pentru puncte. te mai aştept.
mulţumiri tuturor
acelaşi,
teodor dume,
| re* leonard ancuta...
|
Teodor Dume |
| 19 noiembrie 2009, 17:14 |
mulţumesc pentru revenire şi completare. aţi lăsat o părere şi evident că rămâne doar o părere, printre multe altele, pe care o respect.
nu putem fi toţi egali
acelaşi,
teodor dume,
atrage cititori mulți.
După atâtea comentarii elogioase sau mai puțin, ce-aș mai putea adăuga? Doar că, odată ajunși adulți, majoritatea oamenilor:
se 'pitesc tăcut
în pântecul zilei
vieţuind
ca albul în culoare
oricum îmi voi păstra chipul'
încercând să fim cetățeni model, să facem ceea ce se cere sau se aşteaptă de la noi. Dar preţul este de multe ori prea mare.
Teo, finalurile tale spun totul.
Doru Emanuel
derutează puţin schimbarea timpurilor verbale, asta datorită lipsei semnelor de punctuaţie. E nevoie de o recitire atentă. După cuvîntul preş aş lăsa un spaţiu şi aş renunţa la apoi. Spre clarificarea cititorului. Despre cele bune nu are rost să mai zic. E o poezie ce merită cu prisosinţă cele 8 puncte de care beneficiez. Şi merita evidenţiată. Cu siguranţă meritau şi altele pe care le-aţi postat aici.
LIM.
: si titlul schimbat, zic eu. sau reformulat.
: un poem firesc, spus cu mainile in buzunar. imi place teribil. simt ca ati mers pe idee, pe firul ei. as scoate poate pusul cheii sub pres, cred ca nimeni nu mai face asa si scade din autenticitate. aa, si inceputul cu cetanean model, prea suna a socialism. ar merge schimbat cu ceva care sa se lege de pastrarea chipului din final.
in rest un poem bun. mi-a placut.
trecerea mea este ironica nu in ce va priveste pe dumneavoastra. v-am citit foarte multe texte, poate unele mai bujne decat cel de fata. acesta din pacate este foarte banal, compus din banalitati. ironia este adresata celor care avand intrumentele de valorizare il propun si-l recomanda ca un tecst bun, fara a avea cel mai mic respect pentru ceea ce inseamna arta, emotie, autenticitate.
| mulţumiri, george serediuc...
|
Teodor Dume |
| 19 noiembrie 2009, 11:40 |
george,
mulţumesc pentru seriozitatea cu care îmi citeşti textele şi pentru stea.
evident că în partea a doua a textului se află embrionul, după cum bine ai remarcat.
evident că sunt tot felul de păreri şi este bine că-i aşa. lucruri perfecte nu există şi nici nu vor exista niciodată. ecerste pendulări între lucruri ţin echilibrul existenţei noastre.
această stea obligă la mai mult din partea mea,
şi sper să confirm.
multă stimă
şi consideraţie,
teodor dume,
| re* dan radu, leonard ancuta...
|
Teodor Dume |
| 19 noiembrie 2009, 11:25 |
domnule dan,
îmi face plăcere trecerea şi semnul lăsat
precum şi părerea. orice părere constructivă contează mult.
voi ţine cont
mulţumesc mult
pt. leonard ancuţa,
aceeaşi stimă chiar dacă trecerea domniei sale este evident ironică. a se vedea pe mai multe texte.
mulţumesc totuşi pentru trecere şi pentru aplecare asupra textului.
multă stimă,
teodor dume,
de atata apreciere
pt un poem slab
| re* alina rădulescu...
|
Teodor Dume |
| 19 noiembrie 2009, 11:04 |
da, alina
ai dreptate. mulţumesc pentru scanarea atentă a întregului. te mai aştept cu aceeaşi sinceritate.
multăstimă,
teodor dume,
începe destul de greoi... aşa mi se pare... ofer steluţă însă pentru:
şi dacă mai am timp
voi deschide fereastra şi voi privi
de o parte şi de alta ca şi cum
rânduielile lumii ar depinde de mine
sau poate o să mă pitesc tăcut
în pântecul zilei
vieţuind
ca albul în culoare
oricum îmi voi păstra chipul.
Frumos. text bun.
din motive usor de inteles, as sugera alta formulare pt "mimica colegilor"
iar toate verbele, incepand de la versul 2 incolo, ar trebui conjugate la viitor, ca si "o să mă spăl", zic eu.
mai e versul "asta dovedeşte respect", pe care l-as vedea o explicitare inutila.
simple pareri. impresia de ansamblu ramane. 7p.
E un text prea cumintel, prea liniar, fara rupere de ritm... Ai niste imagini frumoase dar care aluneca intr-un fel de monotonie a omului inghitit de propria-i rutina. Poemul l-as vedea putin mai incisiv,putin mai incitant...
Dar per total mi-a placut si cred ca vocea asta resemnata e ceva special totusi si autentic.
| re* sebastian breştin...
|
Teodor Dume |
| 18 noiembrie 2009, 13:46 |
sebi,
mulţumesc mult pentru lectură şi semn. mă bucură mult prezenţa ta.
referitor la ultimul vers...e de fapt un motiv al autorului care îndeamnă la puţină meditaţie.
mulţumesc şi te mai aştept
cu prietenie,
teodor dume,
| re* veronica pavel...
|
Teodor Dume |
| 18 noiembrie 2009, 13:43 |
mă încântă trecerea şi aprecierea ta.
mulţumesc mult. te mai aştept
acelaşi,
teodor dume,
ultimul vers parca taie din tensiune
in rest felicitari superb
| mulţumiri, jan timus...
|
Teodor Dume |
| 17 noiembrie 2009, 19:29 |
pentru trecere,lectură, semn şi îndeosebi pentru stea.
surpriza din această seară mă va călăuzi şi totodată mă va obliga la mai mult.
sper să nu dezamăgesc.
mulţumesc mult de tot
multă stimă şi
consideraţie,
teodor dume
ca mai exista poezie, ca nu chiar TOTUL e in transformare....
Teodor, te citesc si imi place felul tau simplu si usor voalat de a-ti lasa gandurile si metaforele sa se curga.
Frumos poem, bravo!!!
8p
Vero
| Raport între două secunde
|
Jan Timus |
| 17 noiembrie 2009, 19:19 |
Tonul neutru, detaşat, uşor autoironic dă forţă versurilor care ar putea părea (fiindcă aşa vor să pară) prozaice. De fapt, în spatele banalităţii, ce se suprapune până la un punct peste banalul cotidian evocat aici, se ascunde o disperare calmă. Aceasta se face simţită abia în final, când discursul poetic se încarcă brusc de sentiment prin comparaţia care mie mi se pare superbă: "vieţuind / ca albul în culoare". Da, poetul îşi supravieţuieşte în nevoinţa zilei, da, poezia respiră sub molozul acestei lumi. Versul final, ambiguu, incită la meditare.
| mulţumiri,maria cecilia nicu...
|
Teodor Dume |
| 17 noiembrie 2009, 18:27 |
maria,
e o încântare pentru mine ca să te ştiu aproape.
da, pozez , pentru o clipă, în calitate de observator, cum bine ai remarcat. un observator care uneori intervine pentru echilibrul din semenii lui.
mulţumesc mult, maria
te mai aştept
multă stimă şi
apreciere
teodor dume
Teodor, sa lasi in afara-ti tot "realul" zilnic si sa-ti pastrezi"chipul"
Mi-a placut grozav tonul acesta placid, "rezemat de gard" al observatorului vroit neutru, asa ca osansa de a trai, macar, ca "albul in culoare..
deosebita poaema ta.
aprecieri,
mara
8p
