Reîntoarcere
Adăugat în 21 iunie 2010, la 16:03 | 375 afișări / 239 vizitatori |
|
câteodată îmi vine să îmbrac o cămaşă de in
până-n pământ
din lada de zestre a bunicii
mirosind a levănţică
şi s-o iau de nebună pe câmpuri
strivind faţa aspră a pământului cu scâncetul tălpilor mele
să adorm eliberată de griji într-o căpiţă de fân
să mă iau la trântă cu vântul
rostogolindu-mă în beţia ierbii
să muşc din carnea unei piersici zemoase
îngemănându-mă cu fratele mai mare
ascuns după dealuri
acela care uneşte cerul cu pământul
îmi doresc să devin copac
într-o altă viaţă
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Liviu, astăzi a fost o zi specială pentru mine. Sunt copleşita, am avut comentarii favorabile şi pe Bocanc, la o altă poezie.
Nu cred că voi mai trăi asemenea experienţă.
Îţi mulţumesc mult pentru lecturare, comentariu şi puncte!
O zi frumoasă!
C&M
finalul. Poezia e chiar realistă. Am revenit după citirea comentariilor. Nu voi comenta comentarii, dar unii s-au obişnuit cu un gen de poezie pe care îl denumesc minimalist, neştiind ce înseamnă minimalismul. Tot ce e tradiţional în exprimare le repugnă. Poemul e bine scris şi transmite.
LIM.
M-a bucurat mult comentariul tău, pentru că această poezie este printre puţinele care mă definesc.
Ca de obicei, m-ai făcut să zâmbesc (la farsa cu amicul şi poezia lui Sorescu).
Mulţumesc pentru tot
cu prietenie
tot eu
Citesc foarte rar poezie, deşi câteodată îmi place să cochetez cu această regină.
Poezia "reîntorcere" e superbă, am citit şi comentariile de mai jos, fiecare are dreptul la opinia lui. în acelaşi timp şi eu.
Îmi aduc aminte cum odată un poet maramureşan, nu-i dau numele că e destul de cunoscut, tot citind la cenaclu poezii cu "metaore tradiţionaliste" vorba comentatorilor poeziei de faţă, a fost catalogat "un ipocrit prin intenţie". Ca să-i înveţe minte pe pseudo criticii literari, poetul cu pricina, le citise la o şezătoare literară o poezie scrisă de Marin Sorescu, prezentănd-o ca pe creaţie de-a lui. Iar când au început criticii, răscopţi de atâta poezie modernă, să facă varză creaţia lui Sorescu, prietenul meu îşi scuipase în sân, îşi făcuse o cruce, şoptise mare-i grădina lui Dumnezeu" şi se duse să bea o bere lăsându-i pe critici în "Iartă-i Doamne căci nu ştiu ce fac!"
Poezia mi-a plăcut mult. 4 puncte.
RG, imi pare rau ca poezia nu este decat un cliseu greu de digerat. Sunt multumita ca a trecut de atelier si ca versurile mele modeste au fost lecturate.
Regret ca nu pot mai mult.
Dl.Draganoaia, apreciez originalitatea comentariului dv.elaborat, care vine in ajutorul imbunatatirii calitatii textului meu. Nu ma pot ridica la nivelul pretentiilor unui geniu.
Domnilor, va multumesc pentru trecere, rabdare si comentarii.
O zi buna!
Dragoş a fost politicos, eu voi fi franc: e chiar o însăilare retorică, pseudointimistă (voi argumenta spunînd că orice poet care pretinde că ar alerga de-adevăratelea pe cîmpuri sau visează să doarmă în căpiţe, nu e intimist ci ipocrit prin intenţie)
Eu, unul cu toată stima pentru efortul şi intenţia ta de a ne comunica trăiri autentice,cred că nu reuşeşti decît să metaforizezi desuet şi steril pe marginea clişeelor.
,,să nu cazi în retorică şi poezie intimistă - cu metafore tradiţionaliste...''
e de rău?
am glumit...
mulţumesc pentru trecere, Dragoş!
urmează Ea, copacul
pană uşoară!
| Dispunere modernă a versurilor, dar...
|
Dragoş Vişan |
| 21 iunie 2010, 18:10 |
E un poem cu destule părţi de admirat. Vara nu-i însă un simplu joc adolescentin, să nu cazi în retorică şi poezie intimistă - cu metafore tradiţionaliste...