Rorschach
Adăugat în 19 sepembrie 2009, la 10:07 | 503 afișări / 456 vizitatori |
1 |
îmi cercetez fiecare centimetru de piele
în căutarea numărului tatuat
dovada că am fost în lagăr
nu găsesc nimic
nu mi-a rămas nimic
nici măcar amintirea unui rîs care
bolborosește la fel ca un acid drenat prin inimă
așez capul între perne aș vrea să vorbesc în somn
dar mi-au spus că tac
și mi-au mai spus că oricît de tare mă străduiesc
nu reușesc să arăt în pat așa cum m-aș îneca
în cadă
greu mă dezlipesc dimineața de oglindă
am obsesii
port o mască făcută din tabloul lui munch
și o secreție stranie din ficat ce urcă pînă în gură
se topește în mimica feței
îmi fac zilnic mii de teste rorschach
și nu mi se arată nici detalii surprinzătoare
nici fluturi stîngaci
nici zîne care se apleacă să-mi umple paharul
doar o rană roșie o gură însetată în palmă
prin care văd lumea
atunci rana vorbește
spune că lucrurile au murit între noi
și-aș vrea să știu cum pot învinge rușinea
de a rămîne în viață
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Alina, nu mi-ai spus de ce problematica e vb, insa eu cred ca angoasa razbate puternic de aici.
Eva, uneori scriu si concentrat, chiar foarte concentrat. asta nu inseamna ca in tecstele mai lungi densitatea de idei e mai mica.
ma bucur ca v-a placut, va mai astept!
sensibiliate întru stări. foarte bun. te prinde mai bine aşa, nelăbărţat.
vezi ce frumoase sunt războaiele scurte şi concentrate?
Bravo. şi titlul e bestial.
in acest poem o problematica pe care nu toata lumea si-o ridica. Imi plac ultimile doua strofe si mai ales:"doar o rană roșie o gură însetată în palmă
prin care văd lumea ".
Dar dincolo de asta, acest poem este un fel de razboi dus pe planurile sensibilitatii din care autorul iese invingator.
ultimul vers e de fapt continuarea anteriorului. expresia pe care am mizat ca radacina pt tecst, de fapt de aici am plecat in crearea lui este rusinea de a ramane in viata. care mie mi se pare o chestiune de-a dreptul grava. in rest bucuros sa te mai vad pe sub tecste, si chiar sa-ti zic ca am citit 97kg. fain.
| ce cred eu
|
Mihai D. |
| 21 sepembrie 2009, 10:11 |
nu, ultimul vers e doar un pic prea poetizat, poate un pic prea explicit, poate previzibil - habar n-am. si titlul poate ca atrage, dar nu stim sa-l pronuntam si ne pune pe fuga:)
dar in rest e frumos, bravo. in prima jumatate cel putin m-a emotionat realmente. ai imagini controlate f bine si derapaje care tind la 0, ceea ce e ideal:)
zau asa, zici ca e explicita! si ce iti spune tie?
prima strofă e cam explicită, dar ideea e faină.
ceva ceva mai retin. cu toate astea inca sunt convins ca un tecst nu surprinde prin cantitate sau lipsa ei. fiecare tecst are viata lui, are intinderea lui. n-ai putea spune ca o tara mica e mai urata decat o tara foarte intinsa. si nici invers.
daca iti mai amintesti punctele mele de vedere ce ti le lasam in comentarii la anumite poeme, chiar daca pe un alt site, atunci remarca ta nu e justificata de data asta. Doar de data asta. :)
nu mai stiu eu daca asta e primul comm al tau aici, insa te asigur ca nu doar poemele scurte si directe sunt valoroase.
m-ai prins! Ai lasat deoparte acele drumuri foarte lungi de discutii interioare ca sa ajungi la esente. Naturalete exprima acest poem.
sunt incantat ca va place tecstul, dar al naibii sa fiu, chiar am scris in ultima perioada tecste la fel de bune. unde ati umblat?
Citind titlu şi eu mă aşteptam să găsesc multe pete de cerneală din vestitul experiment.
Am găsit, însă, un poem curat. Se pare că în acest text autorul a renunţat - şi bine a făcut - la acele detalii stridente care-i încărcau poemele. De data asta expunerea e mult mai clară, simplă şi, îmi pare, mult mai naturală.
8 puncte.
nu ti-am mai lasat "un semn" (chiar si in alte"locuri") demult, dar poema asta m-a provocat: fara patetism ieftin intra in acea rascolitoare stare a descoperirii-ori poate, acoperirii?- unei vinovatii...."fara vina"
Bine scris si realmente, Poezie!
Aprecieri, Mara 8p.
fiindca mi-e greu sa-mi inchipui ce se vede de afara, care a fost starea care ma caracteriza pana acum? ce ai vazut tu din exterior?
altfel, incantat ca-ti place acest tecst.
Mă aşteptam la un "spirit ambigu", dacă nu chiar la un text ambigu.
Este un poem care depăşeşte cu brio starea care te-a caracterizat până acum. Ai reuşeşti să depăşeşti o limită, expunându-te într-o altfel de lumină, de data asta naturală, fără forţări artificiale.
Discursul acesta simplu, dar rafinat în esenţă, te "prinde" foarte bine, scoate în evidenţă o sensibilitate aparte.
Un poem interior, care-şi exteriorizează cu succes, prin limbaj şi voce, starea, detaşându-se suficient încât să atragă. Vorbim de originalitatea unui autor care, atunci când îşi propune să fie doar EL, devine excepţional.
Excelent!
