Se crapă fusta, pârîie chiloţii

Suntem atât de diferiţi, după câte constat, nu numai în ce priveşte concepţia despre poezie, dar şi în privinţa relaţionării cu lumea şi cu realitatea, încât nu e nimic de comentat aici. A înfige cuţitul în bloc, a pune etichete, cu convingerea că eşti deţinătorul adevărului absolut, fără a spune măcar "asta e părerea mea", demonstrează, prin însuşi acest procedeu, imaturitatea celui ce îl foloseşte. O atitudine cu adevărat asumată. Nu mai am
decât să-ţi spun şi ţie că mai ai multe de citit şi de văzut. Despre mine cel puţin. Dar asta după ce te mai coci.

Eu cred că poezia se ocupă de limbaj şi nimeni nu mai vorbeşte aşa în zilele noastre; "pârâie" de exemplu. Ar merge pe o poezie de şoc a vieţii rurale sau prin zona aia, dar se vede că nu e asumat. Tinerii de azi pot scrie oricum, dar de exemplu asta le lipseşte asumarea. Şi mai cred că Lory Cristea, păşunistă cum e, sau Mirela Lungu de pe site, imatură, scriu mult mai bine.

greu cu originalitatea asta, greu al naibii ! Nu cred că sunt inventator, dar nici nu copiez. Pur şi simplu scriu aşa cum îmi sunt stările şi trăirile. Încerc să teoretizez mai puţin şi să merg înainte. Cu datele pe care le am.

da, nu e original, dar e simpatic. nu i-aş invoca pe brumaru sau foarţă, mai degrabă pe vulpescu şi unii clasici citiţi în traducere (dar mă opresc aici, că vorba domnului munteanu, ştiu prea puţine despre dânsul şi ceea ce crede despre scris :)

Da, da, cred că pe aici e problema. Cui avem de reproşat ceva?
În ce mă priveşte, în maniera versului alb, găsesc atât de multe similitudini între poeţi, atâtea trasee care se înfundă în lipsa de originalitate, încât nu mă mai miră nimic şi caut în continuare pe aceia care să aibă, pe lângă ceva liberate de mişcare, şi o frântură de emoţie în ceea ce scriu. Fără de care am putea vorbi despre orice, dar nu despre poezie. Oricum corpul este atât de compact, încât nici nu mai pierd vremea căutând pe cine şi ce copiază.
Ca să revin, singura mea dorinţă a fost,în cazul acestui tip de text, să aduc sonetul mai aproape de zilele noastre, să-l iau de braţ într-un traseu şerpuit printre realităţile care ne îmbrâncesc zilnic, să demonstrez că, deşi avem de-a face cu o formă impusă, consacrată cu sute de ani înainte, ea poate să-şi găsească locul printre trăiri contemporane. Atât. Apoi am pornit pe alte drumuri. Cum veţi mai vedea.

se referea doar la acest text, deci nu era nevoie sa stie ceva despre dumneavoastra. decat eventual anul in care ati scris textul: inainte/dupa Brumaru-Foarta... daca dupa, nici nu e relevant, pentru mine, cititor, daca ati copiat sau nu pe altcineva, daca ati citit sau nu textele apropiate... ce pot eu sa constat e doar ca -din pricina celor doi- textul acesta nu ma mai impacteaza cu nimic, nu imi mai atrage atentia. nu ma cucereste si nici nu ma prinde "rasfatatul livresc", oricat de simpatic... si cred ca, de la un punct incolo, as avea de reprosat asta si celor(lalti) doi...

eu nu copiez pe nimeni, draga mea. Eventualele apropieri pot părea inevitabile, datorită încadrării într-o formă impusă.
Ştii prea puţine despre mine şi ceea ce scriu eu ca să te pronunţi de la primul text. Îţi mai trebuie experienţă. De viaţă şi de lectură.

iar sintaxa de la foarta. nimic original, in ciuda rasfatului livresc destul de simpatic.

În privinţa izbânzilor, unele apar, cum ai constatat, şi atunci când nu te aştepţi. Cred că la mijloc este atitudinea faţă de scris, în general, şi nu neapărat faţă de fundătura înspre care te poartă decorul. Iar limitele, uneori depăşite, ţin de starea creatorului şi pe ea n-ai cum s-o dai la o parte. Ce-ţi place ţie, poate că-mi place şi mie ceea ce, dintr-odată, este un punct câştigat.

Realitatea, cum bine constaţi, ne impune deseori o anume implicare şi nouă, condeierilor, chiar dacă depăşim, astfel, propriile limite şi pudoarea ascunsă în unele cămări interioare. Totul e să rămânem în limite acceptate estetic şi să avem conştiinţa că gestul nu e gratuit.
Cu prietenie

Nu mi te imaginam niciodata scriind asa:))
Dar vb lu' SGB, ti-a iesit;)
Cred ca cel mai mult il "iubesc" pe AM din primul volum, cel interpretat de actorul Mihai Bica:)
Dar in "Paingul Orb", tehnica ajunge superlativul;)
Felicitari!


Las 4 puncte,
Mirela

Adrian-M, fiindca indiferent de miza poetica, cele scrise /au fost/ si sunt inca realitate. nu acea realitate in adevar necesara mediei existentiale/moralei/societatii. de ce imi place? fiindca ai scris natural. si tocmai/ ori contrar unui antevorbitor de-al meu/ naturaletea nu consta in "falsa idee de participare/fizica/ a autorului. naturaletea consta in insasi "mama ei de scriere cu talent si tot argintatul tacam".

dpmdv viata este atat de imprevizibila cum scrisul. de aceea imi spun /de-o vreme/ nu trebuie sa ne ferim de cele detalii. nu atat timp cat comitand scrierea devenim "complice" - era fain sa pun diacritice. stiu

gand bun si regards,

goia

7p/ nr. meu norocos

Mai bine mai târziu decât niciodată. Textul face parte din volumul Paingul Orb, ciclu de sonete urbane care au o încrâncenare a lor. Aceasta a fost starea mea dintr-o anume perioada din urmă. Cu ele se pot face multe lucruri, iar teatrul nu poate fi prea departe. Mai vedem.

ăsta e unul din primele texte scrise de dvs, pe care le-am citit. versul e accesibil, rima merge melodios, şi dacă nu va ajunge vreodată scurt-metraj (căci textul e numai bun pentru aşa ceva), atunci merită cel puţin o punere în scenă. sper ca mihai bica să fie disponibil, şi în puteri ;)

Mă bucur că ai detaşat obscenitatea ( voită în cazul acestui sonet urban) de o anume consistenţă, fără de care nu şi-ar fi găsit locul în această pagină.

textul asta imi aminteste de rimbaud. si-mi place, pentru ca-ti iese. asa obscen cum e, merita o stea

Dacă pui astfel problema, încep să intru şi eu la idei.Cine ştie, poate mi-au tras-o mie !!!

Jos palaria ca versificator, totusi observ ca redati cu mare acuitate scena, de parca ati fi participat in persoana la acel gang bang comis in lumea proscrisilor strazii (in special primele doua versuri) nu doar ca martor ocular.