Simfoiubiri din Raiteatrolirism - Dragoş Vişan Adăugat în 18 decembrie 2009, la 18:18 | 297 afișări / 281 vizitatori |
1. Dumnezeu-Pantocrator i-a aşezat lumii un temei.
2. Acestui temei i-a spus Rai – o grădină, un ogor, o casă...
3. S-a gândit că din Lumina Sa poate să facă soare, stele, lună.
4. Raiul avea un spaţiu mult mai mare ca pământul, cerul.
5. Coexista Raiul în sângele fericirii şi iubirii Lui infinite.
6. Aici, în prezentul Său, i-a născut Dumnezeu pe oameni.
7. Eva şi Adam s-au trezit împreună. Treimea Sfâtă-i veghea :
- Cât te schimbi, Doamne, pe faţa pământului ! Ce repede ies din Tine, măreţule Tată, operele cunoaşterii… Egiptul cu Mesopotamia, India cu civilizaţia minoică, Israel cu Elada, gândirea presocratică a Asiei Mici cu orfismul din Tracia şi Dacia cu Roma – toate le aduni pe fruntea Ta, precum stropii de rouă în palmele noastre !
- Chiar Ţie, Unicule Fiu al lui Dumnezeu, Împărate, să ne înfăţişăm ca oameni, când eşti mai presus decât tot ce-i omenesc ? Tu te rogi mereu, iar noi abia de Te urmărim. Tu, Doamne, vii să ne tămăduieşti de prostie, de neştiinţă. Tu stai în spatele Raiului şi ne primeşti când batem uşor în poartă. Ne iei de mâini, să ne explici…
- Ah, Sfinte şi preaslăvitule Duh ! Pentru a Te descrie în omnipotenţa venirii Tale peste noi, nu ne sunt de ajuns simţurile trupului, inima şi mintea. În Tine e secretul vieţii. Tu reprezinţi Pomul echilibrului, şansa de-a iubi pe Tatăl şi pe Fiul Său. Din Tine circulă în fiinţa supremă şi-n noi iubirea, fericirea! Egalule în Treime! Egalule între Egali!
Timpul mesei era pentru prima pereche un prilej de tandreţe. Se mâncau din priviri, se invitau unul pe altul şi începeau să ia cu lingurile zeama din farfurie. Nu îşi vorbeau, pentru că păsările mâncau seminţe, animalele rumegau potolit, iar cele patru râuri se auzeau cum curg spre înalturi, exact ca rugămintea din sufletul lor: voiau ca totul să se prelungească în acest soliloc al armoniei firii întregi.
- Tu, Adame, spune-mi o poveste. Sau mai bine cânt-o! – îl implora Eva, căreia Adam îi mulţumea prin cuvintele de laudă pentru bucate:
La pragul Evei
Din ce iubire-am apărut noi doi
şi prin ce har iubim, habar nu am…
Evă Sânziană, sunt un sărman zmeu !
Nu, nu te depărta, că nu-s primejdios…
Venii de pe-un tărâm secret în fugă
până la porţile ferecate c-un sfânt blestem,
Încât nu le-a clintit niciun voinic sau prinţ,
atât de greu atârnă apărarea ta !
Aud o voce. Din cosiţă floarea-ţi sună.
Şi-ţi zăresc petalele mâinilor pe strună.
Ţi-aş prinde tulpina cântecului când urcă…
Ştiu c-am venit neinvitat şi-ascult la uşă.
Să nu dai alarmă, că nu te-atac, nu te răpesc!
Eu însumi am fugit de zmeii cei din ţara rea.
Iar dacă la fereastră mă zăreşti că plâng
şi-mi muşc plăselele, ghioaga până la mâner,
Tot aşteptând un Făt-Frumos ce te-ar curta,
ca să-mi înfigă trupul dovedit în bătătura ta,
Te rog numai atât: nu mă descuraja
şi lasă-mă să te păzesc ca un cioban !
Isteţ, guraliv, lăudăros
s-o crede orice Făt-Frumos.
Gândeşte bine, că-ţi pierzi cu el puterea îngerească,
privirea-ţi mândră şi pasărea duhului neîncuiat!
Păi dacă îi deschizi, într-un final, unui voinic,
o să pierzi tot ce-ai strâns deosebit...
Voinicul are minte hotărâtă, de ostaş.
Te urmăreşte să-ţi taie cosiţa, cârcotaş !
El vrea să te răpească, nu eu ce te-ocrotesc.
Îmi pun şi viaţa chezăşie, în pragul tău ceresc.
Lasă-mă aici, ca un dragon încremenit,
cu aripi şi fălci coborâte-n ţărâna unui mit.
Nu-mi lua această şansă, de-a te-nsoţi-n legende,
frumoasa şi-nţeleapta mea Evă, din visele perene!
- Bărbate, chiar îţi par eu Sânziana? Nu glumi, confirmă-mi bănuiala!
- Nevastă, te numii şi eu aşa, pentru că la pieptul tău ascult marea… Ai o cochilie în trupu-ţi încrustată. Îmi plec urechea, ea tresaltă deschizând o poartă !
- Aşa e, Adame. Ai dreptate. O clipă m-am simţit trădată. Cred că Duhul mi-a şoptit sub măr c-ar fi şi-o Sânziană, undeva pe-aici. Acum cred că eu pot să devin, iavaş-iavaş, o Sânziană pentru tine, zmeul meu! Dă să te sărut pe gură, frumosule Adam…
- Stai aşa, mai ştiu o poveste tristă, o tânguire de la heruvimi citire.
- Mă faci curioasă. Să nu-mi spui că-i tot poveste de iubire!
- Ba da. Cică odată şi odată femeia şi bărbatul se mai ceartă!
- Ce cuvânt e ăsta? Ştiu că se ceartă vrăbile. Ori că mârâie puţin tigrii. Când ciugulesc şi ei sub pom puţină hrană. Când se-adună bivolii pe pământ ca o familie de ţărani, care pe tarla au tot trudit.
- Ascultă-mă pe mine, acum, să vezi ce-i zice el, vinovatul, atunci când s-au despărţit subit :
Iubire tandră, tu, iubire lină !
Iubire tandră, tu, iubire lină… Orice aş face, nu mă ierţi c-am dezertat ! Laşitatea şi orgoliul masculin sunt sfetnicii cei mai perfizi… Ei s-au ivit atunci ca din neant. Mă devastează încă…
Iubire, femeie translucidă, în care mă zbat inutil să intru ! Te-am abordat cu inima golită de alte ispitiri. În ziua când degustam împreună tartele în dulceaţă de vişine, apoi biscuiţii plini de caramel şi nuci...
Iubire – cale de-a mă-ntoarce, cum te ştiu !
Iubire – ram plin de zăpadă, iar tu mă scuturi jos !
Iubire – cerul întunecat devreme, când îl luminezi ?
Ţi-aş lăsa-n casă gândul pornit către mine. Să fie cazat măcar el în livingul trupului meu – ca să mă inunde de la gard până în pod ! Eu, ostracizat ca prostul, măcar să înot în aceeaşi apă ca gândul tău primit ca musafir. Pe care l-ai alungat de tot…
Iubire – ochii tăi cei mari, ochi de cleştar verde închis ca muntele de har! Sălbatic mă răneşti. Cu furtunile. Cu ploaia. Cu tot calmul nopţii. Cu ninsoarea. Viaţa mea se pleacă la picioare, în rafale... Tu eşti semnul liniştirii, dus departe.
Iubire, din zori şi până-n noapte îţi scriu continuu. Şoapte. Dar cred că-ţi sosesc tăiate, deşirate.
Iubire, pat de ghimpi, ce singur mi l-am pregătit! Pe când tu ai îmbobocit!
Iubire, gratii, numai gratii fără tine, prin piept mi-am petrecut...
Iubire, natură ne’mblânzită a sufletului meu...
- Nu mai continua, Adame! Eu cred că i s-a străpuns de tot armura acelui voinic nefericit. L-o fi încolţit tristeţea sub pomul cunoaşterii, din care n-am gustat nici măcar un pic...
- Vezi, Evă Sânziană, să te fereşti de-l vezi, şi-n somn !
Distribuie pe facebook
