Sinesteziide PrimăVară - Roxana Baltaru Adăugat în 01 aprilie 2010, la 13:07 | 266 afișări / 180 vizitatori |
am scris într-un caiet vorbele bicăi Raveca -să nu le pierd
le-am recitit în ficare seară cu drag
şi aşa le-am pierdut.
I.
îmi place mirosul de ploaie primăvara
ca atunci când nişte braţe calde
alergau cu mine în strânsoarea lor mirosind a fân
a măceşe apoi soba ciorapii tricotaţi uzi
tălpile mici încreţite lipindu-se de cuptor
de mâini ca de o respiraţie fierbinte respiraţia
casei unde am pus ghivece cu seminţe de lămâi
unde corpuri goale uscate de muşte albastre şi albine
parcă reveneau la zbor
erau primăveri nehotărâte şi ghiocei mari rotunzi
stropiţi de un noroi subţire la fiecare ploaie
via via ca un balaur verde răpea întunericul îl
ascundea în dosul frunzelor ei mari ca nişte
urechi de elefant acolo ploaia nu intra niciodată
în casă fără să bată la uşă cu stropii ei ovali
mirosind a răşină a smoală a iarbă tăiată de seceri
copacii mici loveau poarta aceea grea din lemn
cu capetele lor despicate de parcă voiau să-şi
ia trunchiul tatălui înapoi cu vopsea verde cu zăvor
cu tot
dimineaţa aerul era amorţit de atîta ploaie
copacii mici îşi pocneau încheierurile sângerând
cu verdele lor de clorofilă iar Ele scuturau covoare
lungi plate şi albe ca nişte pisici de mare uriaşe
acolo covoarele răcneau din sufletul lor în carouri
răcnetul răcnetul ca o tuse seacă împiedicată de praf
primăverile acelea ajungeau adesea până la nările
mari moi ale lui dumnezeu mai ales când oamenii
aduceau focul din vatră pe ogoare
acolo pământul nu a fost niciodată ecologist
din contră era rece era ca un titan cu pulpe de piatră
până auzea urletul plin de turbare al drujbelor portocalii
şi mirosul de plastic topit îmbrăţişându-l ca o aripă
atunci se înmuia pământul de drag de bucurie din
măruntaiele lui aburinde ieşeau jubilând miriapozii
Distribuie pe facebook
