Sonet 204
Adăugat în 04 februarie 2010, la 14:16 | 320 afișări / 302 vizitatori |
1 |
Când dintre noi distanţe se şterg şi se ridică,
Foşnind încet, cortina întâiului sărut,
Mă-ntreb ce comedie sardonică sau mică
Şi laşă tragedie în noi a început…
Am repetat o viaţă pentru un rol de-o noapte
- A unsprezecea - însă alunec sub balcon,
Tiradele-mi aprinse se-mpotmolesc în şoapte,
Iar mâna mi-e strunită de trac şi ghinion…
Sub ochii tăi de ambră ce-mi bat în suflet cuie,
Peste lumini şi umbre, iernaticul decor
Se prăbuşeşte, nimeni în jurul nostru nu e,
Iar eu devin, iubito, un simplu spectator…
În pauză aplaud şi-aştept ca între noi,
După sfârşitul lumii, să-nceapă actul doi.
Distribuie pe facebook
Sunt de acord ca nu trebuie să absolutizam regulile. Să zicem că e un sonet modern. Modelul lui lesne detectabil e de aflat la Vasile Voiculescu (unde măsura - tradiţional fixată la 11 silabe - v. italienii, Eminescu şi chiar Shakespeare)este dusă către 13-14. Tot ca o manifestare a spiritului modern putem admite şi libertatea rimelor în primele două catrene (unde ar fi fost să fie a-b-b-a/ b-a-a-b). oricum, inovaţii în privinţa rimelor apăruseră încă din Renaştere. Deci să nu facem un capăt te ţară din asta. Sunt poeţi care, pretinzând că scriu sonete, respectă o singură regulă: a celor 14 versuri. Unii obţin texte foarte izbutite.
Regula principală a sonetului este, însă, esenţializarea formei (dacă pot spune astfel)sau, mai bine, substanţializarea expresiei. Tocmai de aceea în sonet nu e recomandabil să se repete cuvinte (exceptându-le pe cele de legătură). Or, în sopnetul de faţă, vedem repetându-se pronumele NOI de trei ori - de două ori chiar în prima strofă. De aici, impresia de retorizare mai puţin substanţială. Dar atenţie: n-am spus că textul e rău, ci doar mediocru. Dacă vă place un alt cuvânt, pot spune acceptabil. Sau onorabil. Ceea ce e cam tot pe-acolo. Adică nici foarte bun, nici bun. Nici fierbinte, nici rece. Căldicel...
Un text mediocru, mimetic.Care, în plus, nu respectă regulile sonetului (de pildă, în legătură cu măsura). Mediocru şi ca idee, şi ca sentiment, şi ca vocabular liric (toate acestea concurând la eşecul textului). Simplul fapt că autorul rimează (căznit!) şi că aşeaza versurile în formă de sonet nu înseamnă nimic.
| "Am repetat o viaţă pentru un rol de-o noapte":)
|
Mirela Lungu |
| 06 februarie 2010, 14:16 |
da, un sonet remarcabil scris de un poet remarcabil;)
imi plac tonul, atmosfera, povestea (secspiriana) si felul in care e redata dpdv formal, desi nici nu cred ca mai e cazul sa ma opresc asupra acestui aspect:D
Cristi, ramai un vesnic trubadur se pare, tot ceea ce altii spun "frust", tu imbraci in cuvinte atent slefuite, de parca ai fi un sculptor scrupulos:))
Las eu * intru bucuria si asentimentul tuturor cititorilor/cititoarelor;))
Cu stima4ever,
eury
...si pe alt site, esti POET innascut, Cristi, si talentul tau e atat de mare incat forma de sonet pare a nu-ti cere nici un efort special, esti natural si fluid in forma lui.
De fapt, nu e asta "marea arta"? Cea in care nu razbate in nici un fel vreun efort si totul "pare" simplu?
8p, e tot ce am, sonetul acesta merita mai mult!
Vero.
PS: In primele doua cuvinte din versul patru cei doi "sh" sunt cam aproape si deranjeaza putzin la ureche...
Postmodernismul se zbate in cautari - de cele mai multe ori facile - se balbaie in a gasi no forme de expresie ca si cum "forma" poate suplini "fondul';
nu poate!
ceea ce scrii tu este POEZIE, exprimare completa, "rotunda", distinctia intre ceea ce spui si cum o spui nu exista....
Superb!
N-am stea, aici, numai 8 p
respectele mele, Poete!
Mara
