Speranţade Gherasim Andrei - Gherasim Andrei Adăugat în 16 martie 2009, la 13:53 | 188 afișări / 160 vizitatori |
Pian prăfuit de trecerea anilor,
Aruncat în beciul întunecat…
Devenit, obiect de sprijin.
Pianistul îi alină durerea
Atingându-i clapele pline de praf,
Alinându-i rănile cu degetele lui.
Moment în care inima pianului reîncepe să bată,
Odată cu sunetul liniştitor
Produs de corzile ruginite,
Care loveau placa de lemn.
Pianistul intră în sevrajul melodios
Iar, bătrânul pian se scutură de praf…
Aruncându-şi veacurile în ritmuri muzicale,
Metamorfozându-se într-un frumos pian.
Distribuie pe facebook





