The green dragon- Roxana Baltaru Adăugat în 24 iulie 2010, la 17:02 | 373 afișări / 281 vizitatori |
The green dragon
Personaje:
Cetăţeanul
Diplomatul
Femeile ( Aglae, Maria, Ana, Irina )
Bărbaţii (Ion, Mircea, Mărin, George)
Corul
Jurnalistul
Garda
Publicul
Scena I.
[ pe scenă apare cetăţeanul, confuz, îmbrăcat într-o combinaţie de porturi naţionale: românesc, german, scoţian, rusesc etc.]
Cetăţeanul: Cum să mi se arate dacă nu i-am făcut nimic?
Cetăţeanul: Cum să îşi permită să învieze, pur şi simplu, dacă eu nu m-am atins de casa lui, dacă eu am fost om cu dânsul???
Cetăţeanul: Aţi mai pomenit de o arătare care să te privească fără nici un fel de subtitrare? Care să sfideze înseşi democraţia?
Scena II.
[ cetăţeanul iese din scenă. în dreapta apare corul (format din persoane cu steaguri naţionale în mână), în stânga mulţimea (formată din ţărani). în câteva secunde, la pupitru, îşi face apariţia diplomatul, în costum, fără nimic care să îl individualizeze. în spatele său- garda, formată din 3 oameni ai legii ].
Diplomatul: -Toată lumea ştie că există. Balaurul verde, măsurând nici mai mult nici mai puţin de 1,50 m (lungime), şi grosime variabilă, se strecoară cu pricepere prin straturile de fliş din Obcinile Bucovinei.Teoretic, este inofensiv. Se hrăneşte cu nuci verzi, şi uneori libelule. Starea lui psihică variază în funcţie de perioadă, deşi unii săteni vorbesc că de la casca de militar i se trage. Balaurul verde are şi cască, o cască din al II-lea Război Mondial. Se presupune că nu e a lui, dar nimeni nu îndrăzneşte să o revendice.
Revenind, fluctuaţiile sale afective încep vara. Încă din iunie, acestea debutează cu o stare tensionată. Atunci balaurul este greu de surprins, întrucât îşi schimbă repede domiciliul, din Obcina Mare în Feredeu, Mestecăniş, în sfârşit, Obcina Brodinei. Deobicei este văzut în iulie, când, animat de un entuziasm greu de priceput, se urcă pe căpiţe şi, ridicându-se de la jumătatea trupului precum o cobră, stă în soare iar casca îi străluceşte de-a binelea. Tot atunci sătenii îndrăznesc şi se apropie cu mămăligă şi brânză de burduf, pe care le lasă la marginea căpiţei. Balaurul coboară, gustă, apoi se plimbă pe ogor, conturând prin urmele gelatioase, forma unui poligon. Însă acestă comuniune nu ţine mult. În septembrie arătarea este cuprinsă de o stare de agitaţie. Unii spun că poate fi agresiv, muşcând tacticos (şi letal) găinile, ba chiar se încolăceşte de pulpele vacilor, fapt ce dăunează mult calităţii laptelui. Însă ceea ce este şi mai rău, face tot posibilul să apară în faţa ţăranilor vârstnici pe neaşteptate. Spuneţi matale, tanti Aglae, cum a fost?
Aglae: -Anu’ trecut, Gheorghe al meu, Dumnezeu să-l hodinească, anu’ trecut trăia!
Diplomatul: -Aşa, şi?
Aglae: -I-am spus: ,,mă, Gheorghe, mă, du-te şi dă fân la animale, că vine lăsatu’ soarelui şi aude lumea cum rag vitele’’... Că lumea e rea de gură, tot aşa o păţit cumnatu’ meu, că o mers la Rădăuţi şi o uitat să hrănească...
Diplomatul: -Mătuşă, zi GHEORGHE ce-a păţit?
Aglae: -Da, Gheorghe, Gheorghe n-a vrut să mă asculte, avea darul paharului. Şi când i-am spus să se ducă să dea fân, o zis că are treabă cu a lui Ciuperi. Ţi-ai găsit... Cârciuma! Cârciuma îi rodea pe ei...
Diplomatul:[ intrigat ] -Gata, Aglae, lasă-mă pe mine. [ continuând cu seriozitate] Gheorghe, gospodar şi veteran de război, s-a dus să dea fân la animale ca tot omul. Aşa e, mătuşă?
Aglae: -Aşa.
Diplomatul: -Asta prin septembrie. Şi când colo... ce să vezi? În iesle... balaurul verde. Grăiesc minciuni, Aglae?
Aglae: -Nu. Mi-a zis omu’ meu că avea aşa nişte ochi rotunzi, negrii, [gesticulează] cu care te privea de sub casca de război, direct în suflet.
Corul: ,,De sub cască direct în suflet!’’
[diplomatul le face semn intrigat să tacă. bătrâna continuă.]
Aglae: -Mirosea a pucioasă, aşa cum miroase Necuratu’. Am cetit eu în vieţile sfinţilor că aşa miroase Necuratu’...
Diplomatul: -Bun, mătuşă, atât ne interesează. Balaurul verde i s-a arătat omului, fără ca omu’ să-i fi făcut ceva. Păi cum, domnule, să mi te arăţi tu mie, dacă eu nu ţi-am greşit cu nimica? Mărine, ia vino tu încoace. Dacă eu te-aş lăsa în pace, şi aş fi om cu tine, tu mi te-ai arăta??
Mărin: -Doamne fereşte, domnule.
Diplomatul: -Păi vedeţi? Ioane, tu, vino tu colea. Dacă eu nu ţi-aş face nimica, şi nu m-aş atinge de ograda ta, tu mi te-ai arăta?
Ioan: -Nu, să trăiţi!
Diplomatul: -[întorcându-se către mulţime] Păi cum Dumnezeu să ne arătăm dacă omul nu ne greşeşte?!
Corul: -Nu ne arătam, din ’89 nu ne arătăm!
Diplomatul: [intrigat de intervenţia corului] -Linişte! Gândiţi-vă şi dumneavoastră! Balaurul i s-a arătat lui Gheorghe, deşi Gheorghe nu i-a făcut nimic! Aşa, pur şi simplu! Şi s-a uitat, vorba bătrânei, de sub cască direct în suflet! Domnilor, o privire veninoasă! Nimeni nu ştie ce făptură spurcată este aceea, dar săracul om a înebunit! A urcat în pod şi a luat ghiozdanul din război... Aşa-i mătuşă?
Aglae: -Drept aşa.
Diplomatul: -Şi-a luat ghiozdanul, bocancii, o bucată de slănină şi se plimba cu ele pe ogoare ca un om fără judecată.
Aglae: -Aşa e!
Diplomatul: -A doua zi a căzut la pat. Aşa-i tanti Aglae?
Aglae: -Da. Şi l-am întrebat: ,,Zi, mă, om bun, ce ai?’’. O zis că l-o văzut aşa, în ochii balaurului, pe Todiriţă, vără-su din hotarele Bucovinei de Sus...
Diplomatul: -Asta nu ne interesează, mătuşă! Deci Gheorghe a căzut la pat. Ştim din informaţii sigure că a început să scuipe un fel de fiere, şi, următoarea zi, a închis ochii cu mâinile înţepenite de ghiozdan, cu bocancii la gură, un nebun, domnilor, ne-bun! Şi nu e singurul! Maria, nu tot aşa a păţit Constantin?
Maria: -Tot aşa. Şi nu mai voia să mânânce, domnu’...domnu’... [ femeia cere mutual informaţii privitor la o identitate, un nume de adresare]
Diplomatul: - ... [evită să răspundă]
[forfotă în mulţime]
Maria: -Domnu... [ teamă în ochii femeii]
Diplomatul: -Aşa, şi? Continuă!
Maria: -Şi eu îi puneam supă şi jumări, ca la oameni, el lua foarfeca din dulap, tăia ghetele de pe front, şi mânca piele, domnule! Piele, nu alta! Zicea că aşa mâncau fraţii înspre Odessa, şi nu le mai trebuia nimic, că cică erau împreu...
Diplomatul: -Gata, gata mătuşă, asta nu e esenţial. Ano, cu Mărin al tău, nu tot aşa?
Ana: -Tot. [Vrea să continue dar este întreruptă...]
Diplomatul: -Irino, cu Mircea, nu tot aşa? Nu tot l-a spurcat dihania verde?
Irina: -Da, şi cu Mircea. El era mai melancolic oricum...
Diplomatul: -Asta nu e esenţial. Esenţial este că acest balaur are o privire veninoasă, şi nu îl opreşte nimeni să dea gata oamenii, cu preferinţă pentru veteranii de război! Acest balaur verde este un pericol pentru societate, un criminal feroce, un animal cu sânge rece, un şarpe, domnilor, un şarpe! Şi peste toate acestea, [se întoarce spre public şi arată cu mâna către cor], domnii îl consideră întruparea sufletului naţional! I-auziţi, fraţilor, ăsta e spirit naţional! [râde sarcastic]. Să omori oameni nevinovaţi numai cu ochii, să te arăţi cui nu ţi-a făcut nimic, ăsta e spiritul nostru naţional! Are şi dată de celebrare dihania! 23 august! Aşa e, muieri fără minte? Pe 23 august, ele fac plăcinte şi merg să pună lumânări la eroi! Au până şi ritual! Pe 23 august la răsărit şarpele îşi pune casca de militar. Şi tot pe 23 la apus, şi-o dă jos. Şi dânsele îl mimează, uite-aşa [acesta face gesturile de mai sus]. Păi cum se poate, oameni buni, mâine poimâine diavolul va fi trecut în calendar! Cică balaurul verde moare şi urmează să învieze. Cum domnule, adică, să înviezi tu, dacă eu nu ţi-am făcut nimica?
Diplomatul: -Ioane, tu ai reînvia dacă eu aş fi om cu tine?
Ion: -Nu, Doamne fereşte.
Diplomatul: -Mircea, tu ai reînvia dacă eu nu m-aş băga în ograda ta?
Mircea: -Nu, în niciun caz.
Diplomatul: -George, tu ai face asta?
George: -Nu, domnule, n-aş fi atât de neobrăzat încât să înviez.
Corul: -Atât de neobrăzaţi încât să înviem!
Diplomatul: -Liniştie!
Diplomatul: -Mai rău, mai de necrezut, balaurul verde este... este... un terorist! [forfotă între oamnei]. Un... un înalt trădător! Astfel, joi, 15 iulie, la ora 14.55, pirotehnicienii s-au deplasat cu o autospecială în comuna Dorna Arini, după ce un cioban a descoperit un element de muniţie în zona stânei Sâhla, de pe Masivul Giumalău. Pirotehniştii au identificat un proiectil exploziv calibrul 152 mm, echipat cu focos, în perfectă stare de funcţionare, provenind din Primul Război Mondial.
Jurnalistul: -Este adevărat ! În timp ce se afla la pescuit, Valentin Nicolae, din localitate, a observat un obiect ce părea a fi un proiectil, înfipt în malul drept al râului Suceava, la aproximativ 100 de metri de Herghelia Frasin. Echipa pirotehnică a cercetat şi detectat zona, identificând şi ridicând un proiectil exploziv calibrul 122 mm, echipat cu focos, în perfectă stare de funcţionare, provenind din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Diplomatul: -Domnilor, balaurul este mai mult decât un terorist! Şi ce este mai rău decât un terorist? Domnilor?
Mulţimea: -....
Diplomatul: -[către public] Domnilor?
Publicul: -....
Diplomatul: -[deşi nimeni nu are nici cea mai vagă idee] Bineînţeles, un para-terorist! Avem informaţii clare cum că balaurul este în legătura cu Necuratul. Da, mătuşă Aglae, da, Marie, da, Irino! În legătură directă cu Necuratul! Ne-cu-ra-tul! Necuratuuuul! [ridică tonul] Cu Dracul, domnilor! Aduce din morţi porniri trădătoare şi mai nou... proiectile, domnilor, pro-ie-cti-le! Adică foc, sânge, lipsa libertăţii, boierescul!
Mulţimea: -Omorâţi balaurul verde! Omorâţi balaurul verde! Omorâţi balaurul verde!
[după ce scandările îl satisfac, diplomatul continuă]
Diplomatul: -Destul. Avem printre noi nişte oamnei care au făcut pact cu balaurul.
[linişte]
Diplomatul: -Care consideră încă balaurul un erou!
[se îndreaptă către cor]
Diplomatul: -Ba mai rău... ce este mai tragic decât un erou?
Mulţimea: -....
[către public:]
Diplomatul: -Domnilor, ce este mai tragic decât un erou?
Publicul: -...
Diplomatul: [deşi nimeni nu are nici cea mai vagă idee] -Aşa este, un erou ... naţional! Balaurul verde şade pe tricolor! Dihania promovează discriminarea! Când domnilor, Bucoviona este luată ca exemplu pentru marile uniuni de popoare. Avem diversitate, vrem sa respectăm divesitatea. Dihania priveşte numai într-o limbă, ce egalitate mai este şi asta?
Jurnalistul: -Nu e egalitate, e... discriminare!
Diplomatul: -Acum când modernizarea nu mai este o formă fără fond, acum când ne mândrim cu diversitatea etnică...
[ mulţimea devine confuză]
Diplomatul: -Vreau să spun... acum când fiecare om are după cum munceşte, când vitele din grajdurile voastre primesc drept recunoştinţă cei mai frumoşi cercei de import, când statul se află deja în stadiul meditativ privitor la condiţia ţăranului, când huţulul este egal cu polonezul, şi jâdanul dă mâna cu neamţul, acum, domnilor, dihania verde şi-a propus să readucă rămăşiţele frontului!
Mulţimea: -Jos discriminarea! Jos balaurul verde!
Diplomatul: -Egalitate!
Mulţimea: -Egalitate!
Diplomatul: -Equality!
Mulţimea: -Equality!
Diplomatul: -Pавенство!
Mulţimea: -Pавенство!
Diplomatul: -Parité!
Mulţimea: -Parité!
Diplomatul: -Gleichheit!
Mulţimea: -Gleichheit!
Diplomatul: -Igualdad!
Mulţimea: -Igualdad!
Diplomatul: -Paritŕ!
Mulţimea: -Paritŕ!
[diplomatul priveşte în ochii publicului, de unde, câţiva actori, împreună cu mulţimea de pe scenă, continuă strigările]
Diplomatul: -Fraternitate!
Mulţimea: -Fraternitae!
Diplomatul: -братство!
Mulţimea: -братство!
Diplomatul: -Fraternity!
Mulţimea: -Fraternity!
Diplomatul: -Fraternité!
Mulţimea: -Fraternité!
Diplomatul: -Brüderschaft!
Mulţimea: -Brüderschaft!
Diplomatul: [ arătând către cor] -Iată trădătorii! Arestaţi-i, în numele libertăţii! In the name of freedom!
Garda: -Sunteţi arestaţi, în numele libertăţii! In the name of freedom!
Diplomatul: -Spuneţi-le să deschidă porţile caselor lor! Împărţim vitele şi cămăşile! În numele egalităţii! In the name of equality!
[sunt aduşi din umbră membrii corului, persoane diferite, cu steaguri naţionale mână]
Diplomatul: -Mai daţi-le steaguri, şi alte steaguri, în numele fraternităţii! In the name of fraternity!
[ mulţimea aduce şi alte steaguri pe care le introduce forţat în mâinile coriştilor, apoi le leagă cu sfoară sau bandă adezivă]
[după ce mulţimea execută ordinele, se face linişte]
Mulţimea: -Să omorâm balaurul verde!
Diplomatul: -Kill the green dragon!
Scena III.
[mulţimea se îndepărtează scandând, timp în care se aud zgomotele unei lupte]
[ajunge în scenă, rostogolindu-se, casca balaurului verde]
[din stânga se aude glasul diplomatului]
Diplomatul: -Misiunea s-a desfăşurat cu profesionalism, fără să se pună în pericol vieţi omeneşti sau bunuri materiale, balaurul verde fiind transportat în condiţii de maximă siguranţă, fiind depozitat provizoriu, până la distrugerea controlată într-un poligon autorizat.
[revine cetăţeanul, îmbrăcat în acelaşi mod. într-o combinaţie de porturi naţionale: românesc, german, scoţian, rusesc etc. se aşază în mijlocul scenei. ridică de jos casca militară, o pune cap]
Cetăţeanul: -Fraternitate!
[ridică steaguri diferite, unul câte unul, în picioare, până formează un fel de colivie în care este închis]
Cetăţeanul: -Libertate!
[se ridică, îşi analizează îmbrăcămintea, priveşte publicul]
Cetăţeanul: -Identitate?
Distribuie pe facebook
