Toate lucrurile din mine au mâini
Adăugat în 23 martie 2009, la 10:24 | 357 afișări / 330 vizitatori |
|
nu ştiu dacă avem ceva în comun
şi dacă noaptea asta e numai a mea
nici despre mine nu ştiu prea multe
e o iluzie să crezi că
tot ce este aici
se împarte
ignorând singurătăţile
poate timpul sechestrat
între noi...
dimineaţa şi seara
tăcerea din aburul plecat
şi câinii fără oameni
ori chipurile dizolvate în mine
nu nu nu
toate lucrurile au mâini
iar ele se întorc înspre oameni
tu nu poţi decât să priveşti
să te chirceşti în mine
fără teama de a împărţi moartea
afară e deja întuneric
mă duc să cotrobăi prin gânduri...
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
| mulţumesc, domnule cornel ghica...
|
Teodor Dume |
| 27 martie 2009, 13:28 |
sunt onorat de vizită.
stimă şi consideraţie,
teodor dume,
las un (mic) semn (de bine) pentru "timpul sechestrat între noi". frumos
mulţumesc pentru revenire.
o să revin la finalul acesta după ce mai dospeşte puţin . acum chiar că nu-mi vine nimic în minte.
mă bucur pentru semn.
acelaşi,
teodor dume,
Referitor la final, propun refacerea ultimelor 2 versuri, "afară e deja întuneric" nu transmite prea multe, e sec, prea vag, de asemeni, "mă duc să cotrobăi prin gânduri..." poate fi restrâns, "cotrobăi prin gânduri" sau ceva de genul. Nu sunt în măsură să fac o propunere concretă, măsura şi-o găseşte fiecare. :)
| mulţumesc pentru sugestie, dan mureşan...
|
Teodor Dume |
| 23 martie 2009, 18:19 |
dane,
în timp ce răspundeam lui atila racz simultan a fost postat şi commul tău.
mă bucur să te văd oprit printre textele mele, pentru că trecerea ta a fost şi este constructivă.
am mai restrâns finalul aşa cum îmi sugerai.
referitor la ultimul vers am dubii pentru că îmi place şi nu ştiu cum să intervin asupra lui. poate vii cu o sugestie, în limita timpului disponibil şi dacă nu-ţi cer prea mult.
mulţumesc pentru tot
cu prietenie,
teodor dume,
| mulţumiri, dana ştefan...
|
Teodor Dume |
| 23 martie 2009, 18:13 |
dana,
da, noi suntem efecte ale realităţii. foarte bine punctat.
commul tău este o estetizare a stării care produce aceea întrebare. noi...noi...oare cine suntem noi.
şi evident remarc încă o funcţie atribuită lucrurilor, de orice fel, aceea a simţirii. tocmai despre partea aceasta a lucrurilor am vrut să deschid sensuri...
mulţumesc, dana
pentru oprire şi pentru modul în care ştii să interpretezi sensul vorbelor mele.
stimă şi consideraţie,
teodor dume,
mulţumesc mult pentru trecere şi participarea sufletească.
gândul unui prieten e un reazăm
cu prietenie,
teodor dume,
Mi se pare prea lung titlul, e o chestie personală, le prefer pe cele scurte.
Versurile din a doua jumătate sunt prea fragmentate, pentru estetic, ar putea fi o singură strofă acolo, cine are de înţeles o să o facă şi aşa, (cine nu, nu va înţelege nicicum), nu e nevoie de atâtea spaţii.
Finalul e prea deschis, ultimul vers ar merge refăcut.
Prefer să critic, decât să laud, consider că ajută mai mult, e mai construcitv aşa, mi-a plăcut, altfel nu mă opream!
Salut!
| mana ca principiu al ei
|
Dana Stefan |
| 23 martie 2009, 13:31 |
me cream de fapt realitatea legand noduri, alegand din multitudinea de realitati pe cea pe care suntem in putere sa ne-o asumam. noi suntem asadar efecte ale realitatii noastre..percepem intotdeauna ceva dupa ce acel ceva s-a reflectat in oglinda memoriei... referitor la faptul ca traim sau nu impreuna intr-un imens simulator, aceasta e o intrebare la care nu avem insa, un raspuns corect, pentru simplul fapt ca noi suntem intotdeauna observatorii..
eu de exemplu vad cu mainile..:)
5 puncte
Linea
| Toate lucrurile din mine au mâini
|
Atila Racz |
| 23 martie 2009, 12:44 |
Chiar daca iau numai finalul poemului:
"afară e deja întuneric
mă duc să cotrobăi prin gânduri..."
nu pot sa nu las un semn de participare sufleteasca!
Un gand bun!
