Transformarea femeii- Simona Mindra Adăugat în 15 august 2010, la 15:37 | 247 afișări / 164 vizitatori |
1 |
Cerul e vineţiu şi plicticos, iar lumina soarelui pare o dâră de sânge proaspăt peste capul meu golit de stres şi reumplut cu realitate crudă (aşa ca varza de Bruxelles). Pământul mă strânge de picior şi iarba îmi sparge talpa groasă a bocancului. Mă întreb de ce atâta răutate pe natură…
Mă întreb dacă nu cumva sunt in iad… Nu, nu cred, ar fi trebuit să fie şi altfel de suferinţă, măcar durere fizică. Sunt amorţită complet. Văd cum încep să lăcrimez cerneală, iar aerul miroase a iaz plin cu broaşte verzi. Nu simt nelinişte în suflet şi nici nu cred că mă doare ceva anume. Palma mi-e spartă şi sângerează albastru... Nu mă doare. Am piciorul rupt de la genunchi şi arată ca un ciot vechi. Nici asta nu-mi provoacă durere. Mă întreb atunci: „Ce caut în lumea aceasta cu soare roşu şi iarbă - manunchi de spade?” Nu sunt de acord cu pământul lipicios şi insistent care îţi mănâncă picioarele, ar putea fi mai selectiv şi ar putea alege doar persoane goale şi tencuite adorabil cu o frumuseţe schimonosită şi plină de un luciu alunecos şi scârbos. Nu sunt în iad? Ah, dar ştiu unde sunt!
Sunt o minune rătăcită într-o lume predispusă la diabet şi cancer la stomac. Sunt un epitet împopoţonat cu inteligenţă şi golit de mândrie specifică. Sunt în lumea României, lumea... cancerului la stomac şi a diabetului. Urăsc, nu iubesc decât cu pasiune, mi-e milă, refuz să manipulez şi încerc din răsputeri să nu privesc diabetul în ochi. Ce este acest diabet? Romantism? Nu. Exces de zahăr? Nici asta. Atunci?! Diabetul este o boală provocată de mărirea cantităţii de ipocrizie şi de fantezie în creier şi în... excrementele pe care le scuipă bolnavul în cauză. Această boală - diabetul - se mai numeşte şi femeie denaturată... femeia secolului XXI. Putoarea iute cu pretenţii de lider, diavolul îmbrăcat frumos în diacon... Femeia... nimic mai mult. O imagine distorsionată a frumuseţii, o amăgire cumplită a rădăcinilor cu adevărat glorioase. Femeia este un dezastru reînfăptuit la infinit.
Iar cancerul la stomac... România şi poporul ei “pipiţos”, extrem de contagios -atenţie mare!- constând în înmulțirea excesivă a prostiei cu distrugerea minţilor sănătoase, normale învecinate. Împânzirea manipulării „fashioniste” într-o ţară pupincuristă. Nu esti în stare să fii tu însăţi, femeie! Eşti o statuie hidoasă cu chip de porc strangulat. Eşti o manifestare a imbecilităţii, un uragan de pornografii gratuite. Eşti monstuoasă în încercarea ta de a fi perfectă, de a fi frumoasă. Încerci din răsputeri să arăţi „naturaleţea” cu care îţi unduieşti schiloditul trup în timp ce îţi expui cu nesimţire goliciunea execrabilă. Eşti femeie, eşti oribilă, eşti un eşec profund.
Uneori circul înfiorată pe stradă şi privesc monstruleţii care se perindă printre puţinii oameni care au mai ramas. Monstruleţi. Cât de înduioşătoare această denumire pentru nişte cadavre… monstruleţi. Acest monstru mai mic, este de fapt o arătare femelă, care se deplasează pe membrele inferioare, îşi poartă blana capului viu colorată, are trupul lung, înfometat, cu oase proeminente şi deţine două umflături inutile (atunci cand sunt artificiale, depinde de la caz la caz) la nivelul pieptului. Se adaptează rapid anotimpului călduros şi preferă să vieţuiască învăluită în nuditate purulentă. În acelaşi anotimp râvnit de această specie subnutrită intelectual, este momentul prielnic pentru împerechere. Acest moment are o însemnătate enormă pentru masculul aflat, pe tot parcursul anului, în pofte clocotitoare. Femela este foarte uşor de curtat, astfel că masculul reuşeşte fără efort să penetreze „cloaca”. După câteva clipe de placere intensă şi oarbă, uneori masculul refuză să însămânţeze, fiind oripilat de obiceiurile sexuale ale femelei, şi o părăseşte cuprins de nepăsare şi dezgust profund.
De ce a devenit femeia un mare şi obez zero?! A devenit o creatură inferioară rasei umane pentru că ea şi-a însuşit „înfrumuseţări” de care nu ar fi avut nevoie şi, preocupându-se doar de acest aspect, a uitat cu desăvârşire de importanţa cultivării inteligenţei. Toate eforturile ei de a avea o imagine perfectă au condus-o, inevitabil, la distrugerea permanentă a frumuseţii, a senzualităţii specifice sexului femeiesc: s-a înfometat voit încercând să piardă kilogramele „rebele”, şi-a tatuat sprâncenele pe mijlocul frunţii (imagine înfricoşătoare de clown), şi-a retezat nasul, şi-a „balonat” buzele şi sânii.
Femeie, eşti de-a dreptul... lipsită de orice sens. Dar dacă tot te-ai dotat cu extra-înfrumuseţări (în opinia ta), încearcă să te atingi gentil, cu unghiuţele tale meşteşugite la salon, de o carte, de muzică bună, cultă. Încearcă artele culinare, vei vedea cum se va hrăni imaginaţia ta anorexică. Încearcă, de asemenea, să renunţi la limbajul de mahala şi adoptă cu încredere eleganţa.
Să tot fii femeie!
VA URMA...
Distribuie pe facebook
