Un ozzi, doi ozzi, trei ozzi…din ciclul Urâții - Dorin Cozan Adăugat în 05 martie 2010, la 09:06 | 194 afișări / 168 vizitatori |
Tăicuțule, mă iei cu tine, sâmbătă, la Culai? Mă iei? Vine şi ma? Da` Culai-i acasă? Vine cu trenu? Și stăm mai mult acu? Dăm sonoru încet-încet şi ne uităm la filme cu indieni? Și cu Ozn? Da` nu ni muşcă de pulpă câinii în dâmb, la jidani? Mă iei în spate de la pârâu pân la şcoală? Mă iei?
Uite-așa, aburcat pe umerii tatii, dădeam capu` pe spate, mă lăsam greu ca un mânz cu burta plină şi-i puneam mâinile subţiri pe ochii, holbându-mă la stele.
Se rotea toloaca sub stele şi nici urmă de ozn-uri.
-Vine și mă-ta?
-Aha!
Și mult se rotea cerul ca un cerc cu cocârla şi dupăitul ei prin roua rece lucitoare cu sacoşa cu lapte mă făcea să-mi rup gâtu pe spate.
-Hai, Anișoară, că tre să fi-nceput demult, de la şuieru trenului pe podu de fier încă!
-Hai că vin! Da ia zi: ai închis puii și gâștili? Și vaca?
-Aha! Hai...
Când a ajuns, a pus jos sacoșa cu sticle cu lapte, ca să-și tragă sufletul. Apoi, am pornitără spre fratele cel mare, Culai, în satul vecin, Hodora, ca sî ni uităm la televizor.
-Ma`, tu câţi ozn ai văzut la viaţa matale?
-În afara de tactu nici unu. Da ce, ți-e frică de ei, de cioflingari?
- ....
- Ma`, da` s aşa ca nişte belceşteni, numa că zboară repede-repede? Cască gura ca tine, scot limba şi borăsc ca Sidor în sală? Dcă mă ia, ce-mi faci? Îmi sug ochii şi oasele? Ce zici, ta, sunt bune la ceva beţele astea de mâini ca râpca? Da` mâine mergem la râpcă, la via lu Marele?
-Bau! făcu ma`, de înghețai și strânsei din ochi, crezând că-i vreun ozzi care m-o prins de țurloaie.
-Maaaa`...
- Of...ce voinic am! Și deștept nevoie mare! Mi-o zis o rândunică azi că ai scris pe dictando ceva frumos...Auzi, Valică, știi că băiatu nostru are un oracol?
-Nu știu...Are? Și ce-o fi scris în el? O fi ceva de capu lui?
-Știu eu...Dacă am ști și noi...dacă ne-ar zâce o poezie...
- Bine, bine, vă zâc...
Și, sub roata ceriului, am început a grăi mai ceva ca îngerașu și ca dascălu popii litania sfinților:
Tăicuţul meu, care eşti în cerul oaselor mele
sfinţească-se mâinile tale de lut
vie peste sufletul meu de paie
facă-se voia tălpilor tale murdare
pâinea, brânza , ceapa şi vinul lu tata cel de toate zilele și
nopțile
dă-ni-le dumnezeule odată ca niciodată
şi iartă frica mea de ozn
precum şi eu iert pe mama și tata
când se ceartă și fug pe deal în Fandolica
Amin.
-Ei,cum o fo`?
- O fo` ghini! Bravo, mă!
-Vin sî ti pupe mama!
-Mai știu una!
-S-auzim!
Bucură-te, mamă a sobei, cea plină de mămăligă, Domnul fie sub săltătura tălpilor tale murdare
Binecuvântată eşti tu, mamă a ceriului și-a pământului, şi binecuvântat e rodul sângelui porcului pe care-l tăiem de Crăciun
Sfântă a căţeilor, înecați în pârâu,
sfântă a spărturii din gard, pe unde fugim la scăldat vara,
roagă-te pentru fratele gard, păcătosul, acum şi aici şi în ceasul ceasurilor. Și când ne întoarceam de la Culai.
Amin.
Și nimeni n-o mai zâs nimica tăt drumu`. Când am ieșit de pe toloacă ș-am dat să trecem pârâu spre Hodora, m-am zgâit sub pod ș-am ciulit orechile. Ș-am zâs deodat:
-Ai văzut? Cum zghierau? Și cum ieşeau şi intrau? Și borta? Tre să fi fost o groază de ozzi!
-Ia!
Distribuie pe facebook
