Detalii

Tip: Proză
Topică: Fără topică
Afișări: 196
Vizitatori: 145
Puncte: 12
Stele: 0
Data publicației: 07 august 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Unchiul Fedea (1)

Poznaşul - Mihai Traista

Adăugat în 07 august 2010, la 15:35 | 196 afișări / 145 vizitatori
 

Om mai şugubăţ, mai snovelnic şi... câteodată, mai hâtru decât unchiul Fedea nu găseai în toată Fedorivna.
Cât era ziulica de mare, unchiul Fedea se ţinea numai şi numai de şotii, de farse, de tot felul de ghiduşii şi boroboaţe. Iar când îi reuşea câte o năzbâtie, era din cale-afară de bucuros. Nu-şi mai încăpea în piele de bucurie.
Însă dintre toate bazaconiile pe care le făcea, cel mai mult şi mai mult îi plăcea unchieşului să sperie femeile care se duceau în pădure să culeagă hribe şi zmeură. Ascuns pe după câte o răgălie, unchiul Fedea călca cu trosnet peste crengile uscate şi mormăia taman ca un urs. Când muierile o rupeau la fugă bocind şi ţipând ca din gură de şarpe, el ieşea din ascunzătoare şi striga în urma lor:
– Unde fugiţi mă-ă-ăi!... Nu vă temeţi că nu-i nici un urs, sunt eu unchiul Fedea!...
Femeile se întorceau blestemându-l pe unchieş de ţi se ridica părul măciucă auzindu-le, iar lui nici că-i păsa – se tăvălea pe jos ţinându-se de burtă de atâta râs.

* * *

De multe ori, încercând să-i păcălească pe alţii se păcălea singur.
Astfel, odată întâlni la cârciuma satului un om din satul vecin. Fericit că are cui să tragă o păcălitură pe cinste, se apropie de acesta şi îi propuse:
– Măi vomule bun, dacă ghiceşti cum o cheamă pe Măria me’ eu îţi fac cinste cu două halbe de bere, de nu ghiceşti, dai tu una... No ce zici batem palma?...
– Batem! – zâmbi necunoscutul.
– No, atunci zi!
– Maria!
– Măi, măi, bată-te norocu’ să te bată!.. De unde dracu’ îmi cunoşti muierea? –
se minună unchiul Fedea, dar îl cinsti pe om cu două halbe.

* * *

Altădată, întâlnindu-l pe Petrea Ghioagă, din celălalt capăt al Fedorivnei îi spuse bucuros:
– Măi Petrea, dacă tu ghiceşti câţi purcei mi-o fătat scroafa... eu ţi-i dau pe toţi nouă!
– Nouă! – răspunse Petrea zâmbind.
– Măi, măi Petrea, tu ai aflat de la careva că mi-a fătat măscuroaia nouă purcei şi ai vrut să mă jecmăneşti luate-ar dracu’ că hain mai eşti la suflet măi Petreo!

Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
re claudia Mihai Traista
11 august 2010, 20:48
Vă mulţumesc mult, mult de tot!
Cu respect!
Fedea Petre Claudia Minela
11 august 2010, 16:02
Nici nu şti cât ma bucur ca l-am gasit si aici pe şugubătul unchi Fedea. Tocmai am terminat de comentat nr.(8) si as fi vrut sa citesc episoadele anterioare, dar n-am ştiut cine este autorul.
Mai are rost să repet că am gasit aici un text relaxant, amuzant, ce trage după sine simpatia cititorului pentru protagonistul carismatic, acel natural unchi Fedea din popor, un fel de ,, Păcală'' al vremurilor noastre, care vorbeşte şi se comporta asemeni omului modest din mediul rural, reusind sa surprindă prin spontaneitate si umor sau că apreciez autenticitatea limbajului folosit, precum şi curgerea lentă, firească a nararii?
Nu. Ups, tocmai am făcut-o, pecum Fedea in episodul cu Maria si purceii.

Am lecturat cu placere!

Multumesc Mihai Traista
10 august 2010, 16:55
Multumesc Amelia!
Mihai Amelia Mociulschi
08 august 2010, 09:08
Copilăria este adevărata stare interioară ce caracterizează umanul.
Veşnicul copil din fiecare ce închide cercul existenţei cu aceeaşi seninătate şi mirare a începutului.
Un personaj vesel, şugubăţ ce-şi păstrează trăsătura esenţială de a glumi...cu viaţa şi de a se lăsa... păcălit de ea.

13