Vaca Piesă de teatru în patru, ba nu, cinci acte - Tudorel Glaman Adăugat în 22 mai 2009, la 14:02 | 760 afișări / 706 vizitatori

Motto:
Nici un om nu poate fi vacă. Până la proba contrarie.
Thersit.

Decor.
O păşune din aia simplă şi ieftină. După buget.
Munte. Mult munte în jur.
Lumina naturală. Încă pot suporta costurile.

Actul I
Vaca borţoasă (pe care o vom numi VB): Deh, bărbaţii ăştia. Te lasă când e fânul mai scump. Nu e corect. De ce m-am născut vacă şi nu bou măcar. Ca sa nu zic taur. Ăştia, bipezii, fată, zice de egalitate între sexe. Păi la noi, de când se naşte mai multe vitele decat boii, parcă nici jugu' nu e unisex. Şi ne taie ca pe porci, soro.
Vaca Deşteaptă (VD): Există o noimă în tot acest muget al tău. De când am văzut primele buruieni din crângul muntelui mi-am zis: "Ştiu ca nu ştiu nimic." Şi, ca vaca, le-am mâncat!
VB: Adică? Soro, să nu'm mugeşti ceva de rău.
VD: Fatăăă, era de bine fatăăă. Ba nu era de bine că dupe boscheţi sări un mascul peste corpul meu diafan.
VB: Şi? Şi?

(scurt moment publicitar)

VB: Deci.
VD: Nu începe fă ca proasta, concluziile le trage boii ăştia la urmă.
VB: Deci cine sări peste tine? Era taur? Era tandru?
VD: (uşor intimidată, roşeste toată) Scumpo, aşa ghinion mai rar. Nu a sărit peste ci pe.
VB: Nu’m spune…e dragoste la primul impact!
VD: Scumpo, cum să-ţi zic, îmi eşti simpatică dar nu pot ca să intru cum ar veni în amănunte dintre acestea cu tine. Nu-mi permite idiosincrazia.
VB: Idiosincrace?
VD: (dându-şi coada cu lejerete maximă pe spate) Sincrazia tu...am auzit acest termen ciudat, e drept, în spatele căminului cultural. Un umanoid m-a învăţat chestia asta. Fără nici o jenă, tu, era cu o umanoida peste el si nici nu m-am prins care pe cine mulgea. Spre deosebire de noi, oamenii dau lapte pe un uger mic, mic de tot.
VB:(oripilată): Fugi tu!
VD: Nu fug soro, că-s cu piedica pusa.
VB: Atunci stai şi paşte.
VD: Nu la asta ma refer fată, ci la faptul că ce viaţă grea trebuie să aibe oamenii aceia cu ugere mici.
VB: Muuuupricep
VD:(cu un aer academic, cu un muget nazal): Păi să-ţi explic. Cine munceşte pe câmp de trage în jug ca boii de dimineaţa până seara?
VB: ŞTIU! Oamenii cu ugere mici.
VD: Dacă stau bine şi mă gândesc, ce uger am văzut eu la stăpânul meu era mai mult gras şi făcea o băltoacă da' mă rog, să te cred pe cuvânt. Deci. Ei munceşte.
VB: Korect!
VD: Cine aleargă după noi toată ziulica?
VB:(ferm convinsă): Taurul comunal şi chestia aia mică de face ham.
VD: Nu mă fac înţeleasă. Şi mai cine tu?
VB: A, da! ŞTIU! Şi oamenii cu ugere mici.
VD: Cine ar fi ăl mai chinuit pe păşunea asta dacă n-am avea piedica pusă şi am lua o viteză groaznică?
VB: (uşor nesigură): Bănel de la Steaua?

(moment în care cade cortina căci autorul e chemat puţin la o şedinţă de băgat minţile în cap)


Actul II
Decor.
Dacă nu v-aţi prins, bugetul autorului n-a crescut după primul act căci publicitatea a fost cât a fost. Deci, păşune. Multă păşune. Vacile sunt aceleaşi, plus un bou care se nimereşte să treacă strada direct pe scenă. Lumina e bună, naturală. Câţiva spectatori cască. Se întâmplă să fie aceiaşi.

Vaca Borţoasă (VB): Fată, tu ştii cine e ăsta?
Vaca Deşteaptă (VD): Muuu e el.
Boul (B): Plecăciuni multiple scumpele mele vite. Ce face fetele?
VB:(uşor înţepată): Noi facem bine, şi oricum nu vă interesează pe dumneavoastră că noi stăm aici şi povestim de cum a sărit o matahală suavă de tauraş pe dumneaei şi acum urma partea în care tăuraşul sau Bănel...
VD: (tăindu-i vorba): Muuuraa că spui prostii. Domnule bou, te rog să-ţi vezi de păscut, si nu ne mai plictisi, da!
B:(nedumerit): Da' ce-am făcut?
VD: E învederat faptul că tocmai ceea ce nu ne poţi face este motivul pentru care te rugăm să eliberezi scena.
B: Adica nu pot să vă scot la teatru?
Vacile, în cor: Muuuuuu.
B: Nu pot să vă duc la cinema?
Vacile, în cor: Muuuuuuu.
B: Nici la concert?
Vacile în cor: Muuuuuuu.
B: La Enriche Igresias?
Vacile, în cor: Muuuuuu. Cum ziseşi?
B: La Enriche, iu nău, ză singăr.
VD:(şoptind cu botul sub urechea Vacii Borţoase): Ştiu fată că Enriche e om dar tot m-aş da în fân odată cu dânsul.
VB: Ce zici tu, soro, cum? Păi cu tăuraşul din poiată cum rămâne? Sau era vorba de Bănel, nu mai ştiu, ptiu, uite că mă încurcai din cauza boului ăsta…
B:(simte că victoria e aproape) A? Cum rămâne, vine fetele sau nu vine?
VD: Fetele deliberează acum: nu vine.
VB: Cum?
VD: Mi-am amintit de scumpi...Nu pot să-i fac una ca asta, l-aş trimite direct la abator...ar muri ca un martir al amorului, iar eu, infidela nu m-aş mai putea uita în oglindă.
B: Da' ce, acum te uiţi?
VD: Impertinentule necioplitule bădăranule boule. Şi mincinos pe deasupra. Păi de unde ai tu bilete la un concert de ugere mici?
B: Mi le-a dat Guvernul Năstase pe gratis în cadrul noului program de subvenţionare a agriculturii promovat la indicaţiile premierului Adrian Năstase.
Vacile (uluite): Cum? GUVERNUL? Ţi-a dat ţie ceva? Şi de ce invitaţie la concert?
B: Păi le primise gratis şi cum nu avea bani de furaje s-a inspirat de la Discavări şi a zis să mă îngraşe cu muzică. Şi oricum numai boii şi vacile se duc la concertul lui Enriche. La revedere.


Actul III
Decor. O cameră de hotel. Sărăcăcioasă, groaznic de sărăcăcioasă (autorul a dat pe dânsa ultimii săi bani). Patul e nefăcut, o pătură ruptă zace pe jos iar din perne ies niste fulgi enervanţi. Boul din actul precedent stă de unul singur la măsuţa din mijlocul încăperii. Pe muşamaua jegoasă, o scrumieră plină cu mucuri de ţigară, un pahar cu un conţinut incert şi un pistol.

Monolog EMO/PoMo

Boul(B) (răstignit de spătarul scaunului): De ce sunt eu bou? Cu ce am greşit eu Muuuuzeului ca sa mă facă aşa bou? Bun, înţeleg că e nevoie şi de boi pe lumea asta. Cum e nevoie şi de oi, de căţei, de găini, de homosexuali sau de critici literari. Dar tocmai eu? Eu si bou? Nefericită coincidenţă. Serios, nu m-aş fi revoltat atât dacă nu mi-ar fi fost dat să rămân bou toată viaţa. Aş da pulpa mea dreaptă dacă măcar pentru o oră, înainte să îmi trimită carnea pe tarabă, aş putea redeveni tăuraşul care am fost odată...Tot ar fi meritat să trăiesc în jug până la adânci bătrâneţi. Cotletul meu ar fi avut un sens. Dar aşa?
(Boul soarbe din pahar. Ochii săi mari se umezesc când privirea atinge carpeta ce reproduce fidel "Răpirea din serai". E patetic.)
B: Ehehe, vremuri apuse...vremuri ce nu vă veţi întoarce niciodată... Ce a mai rămas acum din tăuraşul acela năzdrăvan, numai carne de grătar. Fie, accept soarta. Dar va fi o carne de grătar beată!


Actul IV

Boul, răpus de alcool, doarme cu pistolul sub cap, pe masă. În visul său apar Vaca Borţoasă (VB) şi Vaca Deşteaptă (VD). Decorul rămâne acelaşi. Şeptelul începe să se unduiască pe lângă el. VB pare a cânta la o harpă imaginară iar VD valsează prin încăpere. Brusc, amândouă se opresc şi se uită uluite în jur:

Vaca Bortoasa (VB): Ce facem fată acilea?
Vaca Desteapta (VD): Acilea unde?
VB: Şi cine e jegosul?
VD: Boul ăsta ce caută acilea?
VB: Acilea unde?
VD: Eu întrebai prima! Deci gura! Mugeşte-n şoaptă, vito, să nu trezim bestia. Dacă ne-a răpit cu de-a sila?
VB: (speriată, uită de sfatul primit şi mugeste a spaimă): Vai, soro! Ne-a răpit cu de-a silaaaaaaaa! Da' unde?
VD: Ssssssssstt. Întrebarea asta e futilă deja. Ne-a răpit şi gata. Interogaţia noastră la care trebuie să elucidăm definitoriu un răspuns aducând la suprafaţa conştientizării lucide a realului adevăratul mobil intim şi agnost ce ne-a adus pe noi acilea e "De ce?"
VB: Aha. N-am priceput.
VD: De ce ne-a răpit, soro? Dacă vrea să profite de pe urma trupului nostru neprihănit?
VB: Neprihănit o fi al tău, că pe al meu îl prihăni Ninel, taurul de la fostul CAP, de şi acum mi se ridică coada de poftă.
VD: Ninel? Mhhhhwho is Ninel?
VB (continuă hipnotizată): Aşa am rămas gestantă…M-a văzut la 300 de kile în viu şi a mugit cum numai el ştie…
VD: (intră în joc): Cummmm…
VB: Pe asta o iau pe…
(La spectatori nu mai ajunge ultima replică deoarece boul sforăie îngrozitor, Visul se continua cu alta ocazie. Căldură mare, autorul n-are bani de aruncat pe condiţionatul aerului aşa că se împrumută şi pleacă la o bere, două. Mă rog, multiple.)

Actul V (cenzurat)
varianta necenzurată, recuperată cu greu.

Decor: Sus, o poezie de un renumit boulescu fătat la gura saitului. Jos, editorialul de toti citit şi multapreciat. Pe stanga e pajiste, pe dreapta, curgândă, plină de Matasea Broaştei, o capodoperă de poem postmodernist stă de veghe la adăpostul celor peste 300 de vizionări ale sale. Spectatori: majoritatea dintre inconştienţii care l-au împrumutat cu bani pe scrib şi tot dau search după el pe gugle. Apar noi elemente de décor. Văcarul şef şi un căţel de casă alintat "Sprânceană".

Vaca Bortoasa (VB): Soro, nu e de bine ce ni se întâmplă.
Vaca Desteapta (VD): Hai nu zău. Pasc la duşumeaua asta de juma' de zi şi parcă tot a iarbă îmi amuşinează. Senzational, civilizaţia (moment de muget prelung) pare a fi un cimitir al culturii de trifoi.
VB: Soro, să fat numai poeţi de nivel 100 dacă te mint, se bagă trifoi.
VD (nu se mai poate abţine şi dă pe bot faptul că e moldoveancă): Uni? Uni?
VB: Acilişea. E de bine. Văcarul Şef veghează la propasirea comunităţii de noi două. Curge seva din trifoi cum curge laptele din noi. Mii de hectolitri de poezie albă din ugerele noastre fac azi istorie!

(În fundal se aude un lătrat de 200 de decibeli; este căţelusul Sprânceană. Văcarul şef se uită apatic la el şi îi dă o stea din Stella să tacă).

Monolog PoMo/Emo în chip de epitaf
Sprânceană:
Golit de bietu-mi suflet
Aci un biet lup zace
Pe cei muşcaţi în urmă
Doar lepra să-i îmbrace
Aci Sprânceană muşcă
Din răi pe răi muşcat-a
Nu te opri drumete
Blesteamă,
Treci
Şi gata.

---

Distribuie pe facebook