a n g o a s a
Adăugat în 08 februarie 2010, la 20:43 | 197 afișări / 187 vizitatori |
1 |
oriunde ai privi sunt fiinţe
care-ţi rod gândurile
îţi fură cuvintele şi ţi le folosesc
vorbesc repede repede
nu se încurcă deloc
aerul lor nu e greu ca al tău
nu e ca o bilă de plumb
pe care nu poţi s-o rostogoleşti din plămâni
privirea lor e argintie ca o lamă de cuţit
taie şi nu curge sânge
lasă o rană albă tăcută
oriunde ai merge sunt fiinţe care au ajuns acolo înaintea ta
au înlocuit spaţiul cu trupurile lor potrivit de înalte
peste tot sunt fiinţe care au dreptate
au lucruri bune ce se înmulţesc necontenit
în oglinda din faţa ta se nasc alţii
fac tumbe chicotesc şi se îmbrâncesc
le priveşti faţa cu teama că i-ai putea recunoaşte pe toţi
că i-ai mai văzut pe o listă cu nume
afişată pe un zid de piatră
oriunde ai privi oriunde ai merge
sunt fiinţe
eşti înconjurat de atrii şi de ventricule cărnoase
eşti înconjurat de plămâni luminoşi
peste tot sunt inimi şi rinichi
sunt globi oculari bălăcindu-se în umori transparente
orice ai face fiinţele au făcut deja
te rogi, s-au rugat
naşti, au născut
iubeşti, au iubit
înnebuneşti. au înnebunit
şi ţi-au devorat teama.
Distribuie pe facebook
| oriunde ai privi oriunde ai merge sunt fiinţe...
|
Teodor Dume |
| 09 februarie 2010, 14:10 |
de foarte multe ori trecem grăbiţi, ca şi în cazul de faţă, pe lângă texte remarcabile fără să le punctăm la adevărata lor valoare.
aici găsesc ceva aparte, o încărcătură interioară care surprinde prin simplitate şi modul de exprimare caracteristic autorului.
textul deşi aparent simplu, cum spuneam, mizează pe toate aceste elemente şi îndeosebi pe acurateţea punctării stărilor tocmai pentru a surprinde cititorul în drumul spre cuvânt.
îmi este greu acum să elaborez un comm *a la carte*, dar am convingerea că cititorul serios care trece pe aici şi revine poate să confirme justeţea scrierii ca fiind sinceră, şi extrem de plăcută.
în concluzie: poemul are forţă, sensibilitate, şi vine dintr-un registru accesibil, fără extravaganţe.
sunt sigur că acest text, şi nu numai, are ceva care te cheamă. acel ceva ne poate fi benefic.
*în oglinda din faţa ta se nasc alţii
fac tumbe chicotesc şi se îmbrâncesc
le priveşti faţa cu teama că i-ai putea recunoaşte pe toţi
că i-ai mai văzut pe o listă cu nume
afişată pe un zid de piatră*
alături de aprecierile mele las o stea, pentru că am convingerea că nu-i o răsplată pentru acest, ci mai degrabă o remarcă. şi mai am convingerea că acest autor nu are nevoie de încurajări pentru că deţine, în limbajul său însetat de cunoaştere, multă experienţă.
aprecieri şi
o stea
stimă şi consideraţie,
teodor dume,
