am o inimă perpetuă
Adăugat în 06 noiembrie 2009, la 09:24 | 270 afișări / 252 vizitatori |
1 |
sunt zilierul nopţii
un ochi râde altul abia se naşte
am chiar şi o umbră de cal
pe care o vâr oamenilor pe sub uşi
ştiu multe poveşti de la bunicu
de pe vremea când moartea vorbea ruseşte
şi îţi îngropai camarazii
crezând tot restul vieţii că ei încă mai respiră
am un binoclu cu care îmi văd spatele
ce chip frumos are spatele meu!
strig
şi sorin
(aşa îi zic eu la soare)
se transformă în lună
ca orice prieten adevărat
dimineaţa când
îngerii se screm din aripi
îi aud prin mânecile somnului cum aburesc geamurile
am zis că
o să pândesc şi o să prind pe unul de lobul urechii
să îi devin cercel
ador toamna
este anotimpul care
trece în pas de forceps pe papainoage
ajungând pânnnă la dumnezeu
are multe mâini precum zeităţile hinduse
sau ca şi tine în nopţile când facem dragoste
pe pielea mea încă se patinează
porumbelul e pregătit să îşi ia zborul la spinare
în caz de ameţeli
am mereu o nucă
pentru a echilibra balanţa
îmi este dor
de nişte veşti din acelea cu ancoră
în care să plonjez
săritul şi scufundatul
să le trăiesc separat şi simultan
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
şi slab, şi diluat, şi super împiedicat...
următorul vers e lămuritor:
”îngerii se screm din aripi”
cam atât.
:
maria, multumesc de citire. si de rezonare, in primul rand.
veronica, wow eu sunt nascut pe 24 iunie :D.
redactorilor, va rog analizati aceasta fraza a userului ioan jorz,
''Nu scriu proştii poezie!''. nu inteleg de ce i se permit atatea. inteleg critica, si i-as raspunde bucuros, daca ar invata un limbaj adecvat.
seara buna.
p.s. maria, multumesc de revenre. dar sincer, nu merita. :)
Da, este important! Aiurelile lexicale nu sunt permise. Sub nicio formă! Nu scriu proştii poezie! Punct! E nevoie de mai multă lănurire? Să-mi spui!
Ioan J
....lui Stefan, mai intai.....
scuze.
mara
imi cer scuze ,ui Stefan ,ai intai si apoi tie ca ma amestec referitor la com.-ul tau;
2.(al tau) crezi ca e important-in poezie, arta- exactitatea spunerii? si apoi....metaforic vorbim, nu?
......
6 Nu exista elemente de Dada sau (chiar, neo) urmuzianism ..... expresionism, poate!
Colegial, de aceea mi-am si permis.
mara
| Cu sentimentul că mi-am pierdut timpul
|
Ioan Jorz |
| 06 noiembrie 2009, 20:07 |
Punctual, să nu fiu acuzat de subiectivitate:
1. De imaginaţie nu duci lipsă, dar jocul acesta (ludicul) la marginea absurdului, poate fi şi o manieră facilă de a construi (nu scrie) textul poetic. Oricare neterminat ar putea spune că poartă o umbră de prost (sau de cal, măgar, leu, pisică) pe care le-o vâră oamenilor pe sub uşă!
2."şi îţi îngropai camarazi" - rezultă, de-aici, un fel de naraţiune, la persoana întâi, şi cred că nu e cazul. Sau poate mă înşel, şi tu, chiar, ai făcut războiul!
3. "dimineaţa când
îngerii se screm din aripi
îi aud prin mânecile somnului cum aburesc geamurile
am zis că
o să pândesc şi o să prind pe unul de lobul urechii
să îi devin cercel"
Strofa asta chiar că este scremută, dar scremută aşa, ca la naşterile prin cezariană, fără anestezic. Tu auzi cum sună "mânecile somnului", sau îngerii scremându-se din aripi?! Nu cred!
4. "pânnnă" - poate pââână! Dar şi aşa este greşit!
5. "papainoage" - asta e ca să te dai interesant. Preferi picioroangelor, un sinonim vag, regionalistic.
6. Finalul este unul apoteotic. Ca o compunere - subiect de teză la "şcoala de glumeţi"!
Intuiesc ce ai intenţionat, ca şi tehnică poetică, în acest text - şi mă refer la delexicalizare, dada şi neo-urmuzianism, dar nu ţi-a ieşit! Între absurd şi estetica absurdului este o cale, de-un expresionism şi ceva...
Ioan J
P.S. Pentru a te încuraja, acord un punct textului.
Da, iata poezie...Am citit-o cu suflarea taiata si abundemntza metaforelor m-a incalzit ca si cand afara n-ar fi atat de frig....
Sunt, recunosc, subiectiva:
"strig
şi sorin
(aşa îi zic eu la soare)
se transformă în lună
ca orice prieten adevărat"
Cum sa nu ma emotioneze versurile astea cand, acum "n" ani, pe 20 iunie (aproape de solstitiul de vara) dadeam nastere unui baietzel si, pentru ca era ziua cu cel mai mult soare l-am numit Sorin?
Finalul este, zic eu, extrem de frumos.
8p
Si felicitari,
VP.
"....ei inca mai respira"
scuze.
Mara
m-am tot gandit sa selectez cateva metafore, dar ar trebui sa transcriu intregul...
Poezie cu majuscule, asta este ce am citit aici!
Merci.
Mara....8p.
ps. nu rezist, totusi: "stiu multe povesti de la bunicu /de pe vremea cand moartea vorbea ruseste /si iti ingropai camarazii / crezand tot restul vietii ca ei mai respira."
pe cinstea mea! am vrut, am avut intetia, sa las cate un semn, de fiecare data, citindu-te, dar sunt tras de par!!! ei ce conteaza... felicitari poete!
cred, sunt sigur ca mergi bine, poezia este cu tine!
O zi buna!!!
: :) pt ca asa este. ''pe care'' si voiam sa spun, multumesc ca ai pus degetul si ca ai citit.
este o poezie draga mie, face parte din cele care imi tonifica zilele. multumesc de popas pe la poeziile mele. putine vorbe la poezia asta si pe alte siteuri, aproape ca imi venea sa o sterg. :)
cu drag, un cititor de-al poeziei tale :)
"pe cale o vâr oamenilor pe sub uşi"
poti linistit sa spui "pe care", se intelege din context ca este vorba de acel copil care le are pe toate(sic)!!! cu scuzele de rigoare!
| prin ochii unui copil!!!
|
Atila Racz |
| 06 noiembrie 2009, 12:33 |
metaforele prind contur si esenta,
naivitatea(aparenta desigur)este strecurata prin mana unui batran scrib!!! usurinta si naturaletea rostirii, petrecerea prin imaginar, dau sens, podoaba, realaitate irealului!!!
fain batrane
un gand bun si un mers pe funie in echilibru
stabil!
