antinomii către tinomiussarea-n bucate - Katya Kelaro Adăugat în 04 iulie 2009, la 23:31 | 182 afișări / 171 vizitatori |
eu sunt spinul care-mi intră-n ochi eu sunt şi ochiul
la început te priveam dinlăuntru eram fixaţi de o aceeaşi coloană vertebrală apoi te-am privit din fereastră apoi de la poartă apoi am devenit un punct în afara cercului, am construit un drum, inevitabil, o răspântie
pielea mea are striaţii de fagure iar marea e un stup în care dorm coconii de peşte
undeva într-o moară se macină sorii. galaxiile destupă gura sacului flămând după făină îndesând sub ţesătura aspră de cânepă un perpetuum mobile de inox, o prăfuită cale lactee
ce frumoasă e starea unei femei care-şi aşteaptă bărbatul acasă. sunt un şarpe alb. torc. un fum liniştit înaintea colibei. când o să vii o să alungim îmbrăţişările scobindu-le-n piatră. o să scoatem sarea din săruturi
muşcăturile tale sunt abia culese. au parfum de liliac, un liliac baobabic ori poate anahoretic
azi am trăit o stare incredibilă: am pictat cimintirul fluturilor_scoică
stau cocoţată pe pervazul ceardacului parc-aş fi un copil la bârnă. dincolo de gardul ăsta e un alt gard. cum ar fi dacă în locul cerşetorului de la capătul străzii un copil ţi-ar întinde nu bascul ponosit pentru un penny, ci un bol cu un peşte cerşind aer pentru el?
floarea nu se supără niciodată pe cer că nu trimite ploaie, dar se mânie pe omul care nu vrea să-i toarne o cană cu apă
există o specie de fluturi ce poartă smoking albastru doar atunci când sunt miri. şi când se desfrunzesc pe zăpadă a visare
am vrut ca în picturile mele obiectele şi fiinţele să se afle într-o lumină desăvârşită, hrănindu-se cu tuberculii unei zile fără înserare dar linşarea umbrei a dezgustat conturul fiecăreia. umbra nu ucide frumuseţea, nu e o corseletă în jurul taliei fluide...umbra nu...umbra lasă lumina (o ajută) să respire
Distribuie pe facebook
