aranjament de 8 Martie
Adăugat în 07 martie 2010, la 17:18 | 152 afișări / 109 vizitatori |
|
mă bărbieresc
simt cum îmi ciopîrţesc fiinţa
cum nu o las să crească firesc
spre transformarea pe care mi-a lăsat-o cadou
mama de la Dumnezeu
mă bărbieresc cum mi-aş tatua pe suflet
un vierme ascuns sub aripi de fluture
îmi voi tăia sprîncenele
cum mi-aş scoate un ochi
să văd unghiul dorinţelor micşorat
spre pudoare.
Distribuie pe facebook
perfect adevărat. Dar prima strofă nu e chiar de umplutură. Încearcă formarea imaginii generale. Poate prea banală, recunosc, dar am simţit nevoia prelungirii spre înţelegere. Mulţumesc de semn.
LIM.
| Despre pilozităţile lui Mephisto
|
Dragoş Vişan |
| 13 martie 2010, 21:05 |
Un poem ca un aparat. Discurs derviş.
Amputarea sprîncenelor, din O mie şi una de nopţi, arată umilirea sinelui. Un coşmar la oglindă. Merge un ciclu poetic pe acest traseu autoportretistic. Prima strofă e cam banală. Dar merge în Postul mare.
E o luptă interioară, ceva ce te roade pe dinăuntru ca un vierme.
Este un sentiment profund care trăieşte în tine, fără voia ta, chiar dacă vrei să schimbi înfăţişarea, să faci curăţenie prin suflet...
cele 2 pct ale mele pentru poemul acesta
Ottilia Ardeleanu
