azinoapte am făcut dragoste cu toate femeile din lume

Dan, sunt cat se poate de fericit ca iti place acest poem, el deschide volumul meu de versuri Iubirea e amintirea unui viol care va aparea imediat dupa Paste.
Boris, salut si trecerea ta, desi ti-am mai zis ca nu de puncte ma bucur.

un poem cuminte, destul de expresiv, cu unele note forțate, inclusiv scrierea lui azi, noapte, primește PATRU STELE, merită puncte dar nu mai mult decât o bomboană de ciocolată, șefimea mi-a lăsat două puncte la îndemână, le dau, cu amiciție, B.

uitasem de poemul asta al tau. de altfel in feb. 2009 nici nu existam, cel putin nu pe aici. a lasa pe un poem cardinal un semn de apreciere, fie si tardiv, mi se pare un act minimal de reparatie.

nu-mi vine sa cred dar pe de alta parte bucuria e si mai mare ca ai revenit pe aici.
as putea spune ca mi-e chiar dor de tine, dar nu vreau sa dau prilej de barfa celorlalti. o poezie noua ceva?

Lucrurile bune mereu vin dupa o lunga perioada de timp.
Iar eu mereu am avut o slabiciune...

io cred ca tecstul asta e foarte puternic. amana forta, are tot ce-i trebuie. nu e numai parerea mea, e si a celor care l-au apreciat. dar fiecare poate sa aiba parerea lui, chiar daca se pune de-a curmezisul altora.

oarecum dulceag şi uşor afectat. Iată o dulcegărie (care e, de altfel, şi un loc comun): "şi eram bătrîn. aşa cum sunt toţi oamenii când află că mai au o singură ţigară şi o moarte de traversat".
Dar ca ansamblu curge frumuşel şi poate chiar să placă...

fiecare cu parerea lui. eu cred ca poemul e perfect asa cum l-am scris.

Poezia s-a bucurat, după cum văd, de meritate aprecieri. Aş mai sublinia doar ideea ei centrală - aceea a întâlnirii cu sine - frumos pusă în text prin simbolul ambivalent al apei (naştere şi moarte).
Caracterul deosebit al acestei poezii (de care autorul însuşi pare a se mira, aşa cum dă de înţeles într-un comm!) obligă totuşi la revizuiri (într-o viitoare ediţie). Subscriu (ori suprascriu?!) la cele observate, ca o recapitulare spre luare-aminte: "azinoapte"; versuri mai scurte; sărbătoarea câmpenească, tăiatul cu lama şi, poate, "o singură ţigară"... Iată, de pildă, ce frumos s-ar încheia poezia astfel: "azi-noapte am făcut dragoste cu toate femeile din lume / iar sângele meu s-a scurs în toate fântânile."

stai linistit, e multa, foarte multa lume care place acest poem. dar daca tie nu iti place, e treaba ta.

chiar prea simplu...
cam diluat...

”Formidabil, ce poem! Nu as schimba nici un cuvant, e perfect.” Veronica Albu

eu aş schimba mai multe...

”Un poem foarte bun.” Jennifer

poate spre bun... nu e bine să ne amăgim.

”o replica care...” Jennifer
fără comentarii...

şamd

oana, merci de aprecieri, deja asta e un poem clasic la mine :)

si lama a re si ea rolul ei, crede-ma!

frumos, simplu, curat, cu \'sarbatoarea campeneasca pe care-o gasesti intr-un flacon de sirop de tuse\' - buna de\'nsemnat pe perete, dar cu lama care strica oarescat \'drama\'.

sara buna,
eu.

putin cam folk pe alocuri, dar are substanta si imagine si unele versuri remarcabile, chair aforisme.ala cu apa e arhetipal. l-ai scris dupa eliade? :)

Formidabil, ce poem! Nu as schimba nici un cuvant, e perfect.

Un poem foarte bun."azi noapte am facut dragoste cu toate femeile din lume",o replica care repetata la nesfarsit iti confera o stare de atot-puternicie".Un poem simplu, dar la fel de complex.2.puncte din oficiu.

Poemul l-am mai citit si il consider bun. o singura chestie am de reprosat - ca si cum m-as fi taiat cu lama - strica poemul, autenticitatea lui, cel putin eu nu te vad taindu-ti vinele si apoi scriind poezie despre asta

ai putea incheia aia

si sangele meu si sangele lor s-a scurs in toate fantanile

ce sange? tocmai asta e smekeria

pentru text in general, 8 puncte, pentru ca merita

Mie îmi place începutul. Ideea poemului merge foarte bine de la perfecţiune la nu a fost cine ştie ce, deşi a fost plăcut. Ştiu că mulţi vor sări pe tine spunând că ultima ţigară, ultima ţigară e un clişeu (şi eu). Finalul îmi aduce aminte de Ianuş şi dragostea cu venele tăiate. Din cauza sângelui, bineînţeles. E frumos sângele care se scurge în fântâni, dar lama mi se pare o exacerbare. Are un gust de celofan, de plastic, artizanal, care foşnăieşte acest poem. Verdictul meu- e un poem cu o idee foarte bună, care porneşte bine.

referinţa la avangardism nu avea drept ţintă acest text.
nici vorbă. comul de mult mai jos te va fi lămurind, desigur.
în paranteză fie spus, sunt încîntat de prezenţa ta aici.

găsesc acest "azinoapte" (care, mi se va replica, este o licenţă pohetică) destul de nefericit şi de supărător, mai cu seamă că-i incorect gramatical. altfel, un poem izbutit (deşi intenţiile lui sunt cam prea la vedere). cât despre prezmţia de raliere la avangardism :) să nu ne iluzionăm inutil

Am numărat greşit!
Avangardismul are respectabila vârstă de aproape un secol!
De unde se vede că xistă şi în artă un fel e ciclicitate fecundă!

Eşti tare supărat!
Să punem totul pe ora târzie, cînd fantomele bântuie fără paşaport au pe invidia ta... fertilă?!
La un moment dat nu înţelesesem: "Îl deranjează omniprezenţa autorului pe toate saiturile literare", mi-m zis. Ok, dar asta nu are nici o legătură cu valoarea sau non-valoarea textului. După care, în final, m-am lămurit: era vorba de stil, de compoziţie, de inspiraţie, de dicţie poetică,- rezumat: de vetusteţea discursului. Care nu mai e la modă. Şi atunci, mie, cel puţin, mi s-a făcut ruşine. Am rămas cantonat, îmi zic, în formule învechite. (Deşi, manelele par, mai degrabă, a fi acte lirice de ultimă generaţie ale gustului publicamente uzual.)
Ne cerem scuze, Andule, pentru interferenţa nefericită a gustului nostru cu acela evocat oleacă mai sus. Căci, nepricepători fiindu noi în alegorii... super/abstracte, gen povestea cu fântâna (blanduziei?), am sfârşit prin a considera că speranţa, ajunsă la îndemâna neguţătorilor de "apă plată", trebuie musai revizuită dpdv al formularisticii literare, altcum riscăm a rămâne la poalele Olimpului, unde săpăm "fântâni" seci, desigur.
Mulţumim pentru efortul tău hermeneutic şi te asigurăm că vom proceda în consecinţă: vom da buzna în acea parte a teoriei literare care ne va propulsa, fix, în vârful modei... de acum o juma de secol, când revoltaţii avangardişti demonizau arta de până la ei şi se străduiau să ne convingă că litera, ajunsă la stadiu de bâlbâială expresivă, va cuceri lumea. Că nu a fost aşa, nu mai trebuie să o demonstrăm.
Iată, astăzi, continuăm să credem, că "metalimbajul" este doar exprimarea sictirului noţional al câtorva... nostalgici modernişti(!!) care cred că cimilitura pură, lipsită de conotaţii pământene, este mama inspiraţiei.
Nu te supăra, Andule, ai puţinică răbdare, vom avea agrijă ca să echilibrăm balanţa, dându-i unui text de-al tău aceeaşi greutate ca şi celui de mai sus.

bestial poem la fel ca si autorul de fapt sau trebuie sa marturisesc ori de cate ori citesc texte de leonard cohen hanul ancutei ma emotionez si nu mai sunt in stare sa scriu un comentariu mai de doamne-ajuta asa ca imi cer scuze a-priori.
Acest poem desi porneste de la premisa negatiei nu nu nu de vreo patru ori aprox pana la urma sfarseste intr-o afirmativa americaneasca fantana unde, ca in orice fantana, lucrurile se limpezesc finalmente cu happy-end. Autorul Leonard Ancutza (omniprezent pe multe site-uri literare cu productii homerice) mi-a acordat timp suficient ca sa realizez ca el este un fenomen al literaturii contemporane,un fel de traznet pe care chiar daca nu il vrei, el tot te loveste. Problema noastra insa, a cititorilor sai fideli este ca el lovindu-ne nu prea are timp sa ni se si destainuie un pic... si uite asa ramanem cu ochii in soarele ancutza leonard.
In ceea ce ma priveste imi cer scuze pana la urma asa-i, si manelele au poezia lor de stele multe fara numar fara numar in toate fantanile. Speranta mea insa ramane apa plata.

ma simt onorat de aprecieri, mai ales ca vin de la persoane de incredere si cu renume intr-ale poeziei. e o recunoastere pe care o primesc si pe acest site pentru tecstu de fata, asadar sunt fericit ca am putut fi de folos pentru o zi mai buna.

deacord cu ioan in ceea ce priveste faza cu flaconul de tuse si-ntr-adevar poemul emana o energie pozitiva. ma bucur ca mi-a placut

...sentimentul că îţi linişteşti setea de la o "apă" "bună. nu foarte rece, nici extrem de limpede" dar "proaspătă".
totul curge atît de "cuminte" şi elegant, fără înflorituri şi căutări de expresii forte, (cu unica excepţie a "flaconului de sirop de tuse" în care "găseşti o sărbătoare câmpenească", aş îndrăzni să zic), totul e atît de reconfortant încât, pentru această dimineaţă care a debutat destul de neplăcut pentru mine dar care mi-a fost revigorată de mica incantaţie de mai sus, dăruiesc autorului insemnul meu de recunoştinţă.

multumesc frumos pentru trecere, ma bucur ca ti-a placut. nu mi-a trecut prin cap ca acest poem sa fie frumos vizual, m-am gandit ca va fi apreciat pentru ce semnifica. lucru pe care observ ca l-ai facut si tu.
in plus, recitesc acest poem a 100-a oara poate. inca mai cred ca e un poem bun, nu plictiseste, e scurt si patrunzator, opinia mea biensur... Te mai astept pe la mine, o zi faina!

Dacă ar fi posibil, aş da o stea, e un text scris încet, citind te cufunzi în fotoliu. Unele versuri sunt prea lungi, pentru estetic, ar arăta mai bine în versuri mai scurte, mai fragmentat, aşa ca să putem respira între strofe :)