ca niciodată- Ştefan Ciobanu Adăugat în 28 noiembrie 2009, la 12:38 | 176 afișări / 163 vizitatori |
pe bulevardul tineretului venise toamna
frunzele stăteau pe stradă ca nişte dinţi îngălbeniţi de tutun
băncile din parc se alungiseră
oamenii mergeau zgribuliţi
gata gata de o implozie
când am ajuns la magazinul unirii
vară
lumea la tricou tonomate cu îngheţată
roz verde roşie
fuste cu fetiţe
şi cald
cald de îţi venea să mergi cu un duş deasupra capului
pe post de nimb
la romană mă lovesc de colindători
domn domn să-nălţăm şi tot aşa
pe marginea trotuarelor
troiene de zăpadă
mă aşteptam din moment în altul
să iasă din ele un eschimos
ningea şi bătea vântul feţele oamenilor
de parcă acestea s-ar fi comportat necuviincios
la victoriei
am rămas în faţa unei tarabe la care vindeau
mărţişoare cu nişte coşari
transformaţi cred de nişte vrăjitoare
în figurine cu ac şi şnur bicolor
copacilor le pocneau frunzele verzi
de îţi venea să înfigi degetele în ochi
atunci mi-am zis
e din cauză că dormi şi visezi
aşa că am puns mâna pe telefon şi ţi-am format numărul
prima oară greşesc
omul îmi spune
nu nu stă aici domnişoara cumocheamă
dar te rugăm trezeşte-o mai repede domne
în sufragerie e cald de numa numa
în dormitor îmi intră zăpada în casă
şi stau la etajul zece domne
i-am răspuns că mi-ar plăcea să vină şi la mine
zăpada la etajul zece mi-aş imagina soarele ca pe un schior
i-aş deschide larg fereastra pe post de linie de finish
a doua oară nimeresc numărul tău
aveai perdelele roşii trase
era un cald de duminică după-amiază
pe timp de primăvară
era întuneric
tu dormeai nu te puteai trezi
telefonul suna ştiu bine că suna
era întuneric
toate lucrurile aveau aceeaşi culoare roşiatică
eu stăteam în mijlocul camerei te priveam cu telefonul la ureche
sunându-te
până când mi s-a zis că
abonatul doarme şi nu poate fi trezit
atunci îmi intră un fulg de nea pe nas
m-am trezit cu el în cerul gurii
apoi s-a dus pe gât s-a aşezat
în plămânul stâng şi brusc am început să îngheţ
pornind de la unghia degetului mic de la piciorul
stâng
îngheţul se ridica uşor
a trecut de gleznă
s-a îndreptat spre genunchi
parcă era o iederă
curând voi deveni o oglindă în formă de om în care se vor reflecta
şifonierul tău cu abţibilduri casetofonul tău de pe noptieră şi trupul tău
răspunde răspunde răspunde
dar tu
nu răspundeai
nu răspundeai
nu răspundeai
eu te-am mai sunat şi după ce îngheţasem de tot dar
nu mai erai în pat
şi cearşaful arăta de parcă
ai fi dormit la câţiva centimetri deasupra lui
într-o amiază cu chingi de primăvară
oricum vedeam totul ca după un geam plin cu flori de gheaţă
Distribuie pe facebook
