căldură mare

La o primă lectură, m-a deranjat atrofia poetică produsă după strofa I; recitind, vederea mi s-a acomodat şi am reuşit să percep liricul ce provine aici nu din imagine (ca la început), ci din conexiunea subterană a cuvintelor ("tanti şi-a ascuţit şişul şi va răscoli prin toţi / cu precizie chirurgicală / nimic nu se pierde...)
Falsa satisfacţie din final amestecată cu sarcasm e menită să sugereze teama nemărturisită de moarte. Interesant!

Rural. Personaje foarte fain descrise în "dinamica" lor.
Un poem care evocă lumea noastră reală de la ţară. Am putea "exporta" astfel de poeme. Străinii sunt înnebuniţi după astfel de "lumi".

la fel ca si in alte poezii de-ale tale, cum ar fi ,,la noi in sat'' etc ,reusesti sa redai atmosfera rurala din prezent si conflictele ei (mai ales politica si constiinta razboiului) intr.un mod original; ai imagini forta si secvente care inglobeaza si transmit, ex: batranii si lingurile de ciorba. indraznesc sa spun ca te.as recunoaste dupa stil si fara a te semna:) felicitari,
Rox.

Prima strofă e prea dură, dar asta nu înseamnă cu nu scoate şi mai mult în evidenţă o „viziune autentică”. La prima strofă am apreciat doar partea stilistică, tehnică, nu şi pe cea ideatică, spirituală.
A doua strofă începe în aceeaţi notă, dar este salvată de apariţia personajelor, care dau o formă gravă stărilor, mişcărilor, pregătesc într-un fel finalul care rămâne „agăţat, în viaţă” prin acel ultim vers „care de-abia se târâie de ici-colo”.
Un autor foarte bun. O poezie foarte bună.

O ho, bun textul. Cred că este unul dintre cele mai reuşite poeme citite de mine
pe acest site. Merită o soartă mai bună acest text.
Singurul reproş pe care-l pot aduce acestui poem este folosirea cuvântului „tun”, chiar dacă expresia este „sănătos tun”, aici nu merge.

cred că te prinde foarte bine acest motiv rural. se regăseşte cu precădere în textele tale şi la acest capitol eşti foarte sigur pe tine. ceea ce e grozav. vocea îmi place. mi-aş dori să văd un ciclu întreg cu astfel de poeme. pe linia textului La noi în sat.

Sunt convins că dacă vlad ar fi făcut din acest text o mică proză, ar fi ieşit una foarte bună. Poate câteva dialoguri, câteva mişcări şi gânduri în plus... şi gata de-o nuvelă.
mi-a plăcut spiritul acestui poem.

E puţin deranjant începutul, dar strofa 2 „şterge” orice fel neplăcere.
Da, mi-a plăcut. Faptul că ai introdus şi personaje dă un plus acestui text, unul mare. Nu-mi dau seama dacă personajele ridică nivelul acestui text sau stilul autorului. În timp, vom vedea. Poate următoarea generaţie.
Până atunci, max de puncte.

Un poem cu portrete, o atmosferă autentică. Autorul e mai degrabă un pictor al stărilor.
Un text care va rămâne, cu siguranţă, de referinţă în „activitatea literară” a sciitorului vlad sibechi. Pentru că vlad sibechi este un autor cu personalitate, talentat şi cu un excelent simţ al portretelor.
Un final pe cât de simplu, pe atât de complex din perspectiva nuanţelor.

Un poem dogoritor, ţinut mult la soare. Un text copt. Se simte mâna sigură, a unui poet talentat. A doua strofă e bestială; mi-a plăcut tanti care-şi ascute sişul şi va răscoli prin toţi. Merge. Mai citim.

„Carcase descopuse” – aici am văzut un anume sentiment care leagă autorul de realitatea sa sau poate de trecutul său.
Întreg tabloul e bine echilibrat, şi are tuşe grose, expresive.
Bun, domnule poet.

Nu prea îmi place finalul, dar ţinând cont că e o lume românească, rurală – vb colegului –, nu poate fi decât un final lipsit de forţă.
Dar prima strofă e foarte bună.
Făcând o medie, este un poem bun

va multumesc tuturor ptr lectura si puncte. va mai astept si cu alte ocazii si promit ca o sa scriu din ce in ce mai bine :)
poate o sa si continui pe teme rurale, la sfatul lui adrian dragomir.
cu bine, ne mai citim!

Am citit mai multe texte publicate de tine aici, iar cele mai bune mi s-au părut a fi cele cu "motiv rural", să-i spunem aşa.
Cel de faţă este un poem rural sau despre oameni rurali în accepţiune românească.
Foarte bună, concisă, această poveste-descompunere. Are mult mesaj, lasă multă perspectivă, chiar dacă doza e destul de comprimată. Şi asta e bine, e suficient, nimic în minus, nimic în plus.
Probabil ar fi putut fi, diluată bine-nţeles, şi o proză foarte bună, mai ales că foloseşti o temă şi un spaţiu care "prind" la publicul extern.
Acord maximum de puncte, cu felcitări.

Am citit prima oară "chestii nocturne", apoi am trecut la acesta şi am fosrât plăcut impresionată. Amândouă mi-au plăcut, dar acesta mai mult decât primul.

Strofa 2 mi-a plăcut în mod special.

Un text foarte bun. Aşa l-am citit şi simţit acum când tocmai ce am fost pus în situaţia să stau câteva zile cu astfel de "carcase descompuse care de-abia se târâie de ici-colo".
Trist, dar bun. 8 puncte.

am mai scos cate ceva. ms!

Un poem foarte bun, fiecare cuvânt - cu excepţia de pe piept - e bine aşezat, asamblându-se până la urmă într-un text de imagini şi stări, foarte bine scos în relief, începând cu tilul şi terminând cu ici-colo.
maximum. 8 puncte.

... nu sunt de acord cu "miroase a lumânare de pe piept" - sună ca draq, în urechile mele - preferam simplu "miroase a lumânare", tre' să recunosc ce este un poem neaşteptat de rece pentru o astfel de "căldură mare"; "piftie" şi "sarmale", un adevărat crăciun în plină... descompunere.
nu am înţeles finalu', motiv pentru care las doar 8 puncte.