camera verde a creşterii
Adăugat în 26 iulie 2009, la 15:29 | 559 afișări / 532 vizitatori |
|
în camera mică un lan de porumb
la geam floarea soarelui pînă în tavan
aplecată să prindă raze
şi vocile copiilor
şi paşii zburdalnici.
în camera mică intru doar toamna la treierat
îmi pun cizmele de cauciuc şi pălăria de paie
recolta e bogată în fiecare an
copiii cît spicele cu braţele ridicate
voi sădi la toamnă un nuc
covorul verde păstrează
cîntec de greier.
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
vă mulţumesc pentru trecere şi comentarii. Mă bucur că v-a făcut plăcere lectura. Vă aştept cu aceeaşi plăcere.
LIM.
Las un semn şi aici. Acum a devenit al doilea poem care mi-a plăcut din poemele mureşene editate pe roliteratura, după "la început va fi Cuvîntul".
Mi-a lăsat senzaţia de tablou poetic, mai mult. Dinamisul e doar din umbre.
Oricum e splendid şi acesta.
Foarte bun; simboluri multe pe centrimetru pătrat, imagini sugestive, mesaj scurt şi intens.
un final superb.
Foarte frumos.
chiar am citit un poem cu iz de ţară, un "semănătorim 21".
starea se trasmite foarte uşor. un autor cu stil.
dar, cred că n-aş putea să-ţi citesc un poem de dragoste. stilul tău duce spre dulce & patetic.
mulţumesc de trecere şi aprecieri. LIM.
O poezie cu iz de ţară - era să zic un text agricol, dar nu-i aşa. Un text vioi, proaspăt; simţi natura-lul.
Strofa 2 mi-a plăcut cel mai mult; are un dinamism molcom. Finalul e foarte bun - se pierde în pământ.
8 puncte.
cred că ele difernţiază poemul cu ceva. Aşa sper. Mulţumesc de semn.
LIM.
ultimele trei versuri sunt puse din topor, leaga-le cumva. nu se lipesc diferentiabil:D recunosc, nu e cel mai frumos comentariu
chiar dacă nu e dezvoltat, îmi face mare plăcere. E din suflet.
LIM.
| ,,copiii cît spicele cu braţele ridicate''
|
Roxana Baltaru |
| 28 iulie 2009, 23:13 |
interesanta ideea, frumoase imaginile. Mi-a placut,4p.
Cu prietenie,
Rox.
În primul rînd scuze pentru întîrziere.
Vlad, Maria, finalul l-am dorit a fi aşa. Chiar mă gîndeam să recidivez în acest fel.
Gina, îmi place:"fotosintezico-uman" :)
Vă mulţumesc de trecere şi vă aştept cu aceeaşi plăcere.
LIM.
Da finalul e a la haiku!!In rest totul bine si frumos...adica foarte frumos as putea spune...
| tie ti-e dor de copilarie
|
Gina Goia |
| 27 iulie 2009, 02:27 |
LiM si ca strategie ai inventat o camera mica ingramadita cu "lan de porumb si floarea soarelui".
o idee de "generatie in vitro" razbate la nivel de "pseudopoetik". nu necesar/?!/
*
procesul asta "fotosintezico-uman" - m-a atras cum o "idee de campus eco".
si printre cele "eco" eu asez si copilaria/copiii.
take care,
regards,
goia
5p
finalul are o aroma haiku. e dragut.
Mulţumesc pentru buna apreciere. Numai cele bune.
LIM.
Un poem plăcut care îmi amintește de atmosfera verde a satului unde poți vedea pe îndelete cum cresc toate vietățile din jur.
Toate cele bune!
Q
mulţumesc pentru această trecere şi remarcă. Neaşteptată dar binevenită. Cu stimă, LIM.
Imi place "camera" aceasta a intoarcerii si-mi place ca o tii cu tine....
Mara (6p)
de asemenea mulţumesc pentru trecere şi părere. Cred că e o bună vedere a textului. De asemenea promit să mai gîndesc.
LIM.
Nu ma deranjeaza zburdalnici, l-as fi vrut mai colorat, sau mai de suspans putin.
In rest, place.
Mulţumesc de trecere şi sugestie. O să gîndesc acolo. Poate inspiraţia îmi va da o soluţie.
LIM.
