casino club

nu vreau sa vorbesc despre primul comentariu din transa a doua, v-ati dat seama la timp ca poate suna ca-n gara, ceea ce ma bucura.

aveti grija pe viitor cu atacurile la persoana, chestia cu drogurile e foarte serioasa. n-as vrea sa avem discutii la capitolul asta...

asta e un poem in proza. nu inteleg care-i problema. am si altele, vad ca stiti, le voi posta si pe cele care pot intra la capitolul poezie „la ochi”.

orgoliul meu nu este sifonat. nu sunt foarte orgolios, nu in domeniul asta. ma intristeaza ca lumea se „da cu capul de poem” cand ar trebui doar sa-l bage in ... ma-sii daca nu-i place. eu asa fac, unde cred ca se poate lucra, atat cat stiu, dau un sfat, unde e iremediabil, il bag in ... ma-sii (poemul, nu autorul).

PS, si cel mai important, adresat si domnului LIM: ati avut vreodata accident de masina/tren/avion? sper ca nu, sper ca va spun eu cum e si nu imi dati dreptate in continuare - se face ca iti aduci aminte si ce-ai mancat in ziua aia, si unde te-a mancat piciorul drept cu 10 minute inainte de impact, de ce ti-ai luat ciorapii verzi si nu ciorapii obisnuiti, negri, ce culoare avea masina din fata ta la ultimul semafor, la ce ora ti-ai taiat unghiile inainte sa pleci etc. credeti-ma, asa se intampla si atunci cand iti pierzi casa, chiar mai rau, totul se duce inspre alienare - detalii stridente, vizuale in special. nu pun la indoiala capacitatea/cunostintele dvs. in materie de psihologie/psihiatrie, asa ca ma opresc aici, sa nu aud ca am scris si comentariul acesta pe droguri.

Scuză-mă. Poemul tău poate merită şi de la mine câteva puncte. N-am nimic cu tine, Bogdane, poate că te-a luat şi pe tine prin surprindere (bine nu ţi-a fost) evaluarea textului. Rămân convins că n-ar fi trebuit să intre la poezie. Şi tu ar fi trebuit să-mi răspunzi mai altfel, că n-am de ce să mă mai dau cu fruntea de poeme, oricum zidul nu cedează niciodată... Să vedem dacă vei fi capabil să scrii şi altfel poezie.
Pe bune, cum a spus şi LIM, o amintire din decembrie 2007 nu se poate transforma într-un poem fain, acum, după 2 ani şi 1/2, 2/3. Nu prea se leagă jocurile de noroc, mizarea celor 30.000 lei vechi/noi ($, euro etc.) de culoarea semaforului, de chestii tabu, de autocenzurări. Rămân dator şi eu, dacă pierzi aici puţin din orgoliul şifonat, cu puncte destule pentru alte texte mai faine, pe care le vei da, negreşit, şi pe Ro.Literatura!

"La dos, sub firma luminoasă. înăuntru erau voci clade." Poate băşini emise, neşterse din decembrie 2007, ca ecou şi nici din pantaloni...
De ce să le dau eu ce vor? Nu le dau nimic. De ce să fiu luat de prost, sau să-i iau eu pe alţii de-aici de fraieri? N-ar fi bine să justifici, din marea trufie ce te caracterizează (de-ţi baţi joc de preoţi, spunându-le la modul general cum le spui în proza ta, cea dintâi!) de ce ai atâtea greşeli logice, sau de morfosintaxă, de sfidarea gravă a eufoniei şi topicii, de parcă te-ai droga până în zori:
"vom trece iar ruinele", ". era 5.40 n-aveam voce.", "m-am repezit la dos", "la dos sub firma", "am poftit am zis", "voci calde" (aproape cacofonie)?
Ce sunt cu epitetele astea - "frumos colorate", "uşoare", "calde", "zâmbitoare"?
Arghezi te-ar fi luat de ciuf şi ţi-ar fi spus, vorba ta: "ce mama dracului cât o să mai strângi" cu uşa răbdările şi aşteptările noastre?! Ori îţi schimbi radical discursul, care nu poate fi omologat nicidecum la douămiismul adevărat, ori te rog frumos să fii atent la câte inepţii o să-ţi mai descopăr în scrierile tale deja premiate şi recomandate prea din timp, nejustificat!

e scris într-o lejeritate ce pare forţată. Şi asta datorită detaliilor, improbabil a fi reţinute după atîţia ani. Finalul mi se pare scos din context. Îl vad mai mult ca un exerciţiu de naraţiune poetică, cu şanse reale pentru creşterea poetică.
LIM.

mulțumesc pentru toate etichetările! sunt încântat, și n-o dau la mișto.

dar ce reacție, domnule DV? avem o controversă și nu știu eu? am înțeles că nu v-a plăcut, că vi s-a părut chiar o pierdere de timp, dar mă gândesc acum că n-așteptați scuze din partea mea sau despăgubiri... libertate de exprimare - atât în poezie, cât și în comentarii.

nu îmi voi explica poemul. chiar nu. ar însemna o lipsă de respect pentru toți cititorii lui. și... domnule DV, un lucru: eu nu-mi iau cititorul de prost, mă-nțelegeți?

textul ca forma e dizgratios.
dupa ce citesti iti dai seama ca e ceva acolo.mie personal mi-a placut. acu' nush cat e poezie sau cat e jurnal de campanie, dar daca a mai facut-o geo dumitrescu, ar trebui lasat loc si pentru cei care ii calca pe urme.
las niste puncte...ne mai citim!

N-am nimic cu douămiismul de factură onorabilă. Dar aici, fiind vorba de-o nulitate artistico-fanfaronadico-lirico-mahalagescă, nici nu ştiu dacă n-ar trebui ca autorul să plătească facturi că-i citim rândurile!

Ăsta nu este poem. E o mare tâmpenie. Nu-i nimic genial. De unde până unde poezie în banalitatea aceasta de mesaj? De unde genialitate?
Cine "vom fi la..."? Cine o să le dăm? Sau cui, CUI, că nu reiese deloc şi trebuie să avem în scris curajul răspunderii, precum şi pe cel al identificării chestiei, persoanelor... Ce ruine, dom'le, ce ruine?! Vorbim metaforic sau cu concret? La dos? Aşa se spune colţului străzii, monşer?

Limbuţia douămiistă contrasă într-o prostie de...............poem! Care nici nu e poem.

nici nu mai are rost sa comentez. tipul asta a fost in finala de pe retea si a participat la intalnirile de la telciu. cititi ce scrie despre acest eveniment si-o sa va convingeti ca e super tare: http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/telciu-probably-the-best-trip

e un text interesant, (bine) scris in maniera moderna, dar ca si mesaj, atmosfera nu as putea spune ca m-a prins, sa vedem insa si parerile celorlati;)
te mai astept si cu alte texte:)
p.s. dupa mai multe texte si comuri, vei putea solicita nivel de postare directa.

6p,
eury