castana nucii
Adăugat în 22 noiembrie 2009, la 12:46 | 195 afișări / 185 vizitatori |
|
eu îmi trăiam viaţa mea liniştită de nucă
sub razele de soare ca nişte liţe
frunzele îmi povesteau de vieţile lor anterioare
când au fost fiice de faraoni
până când cineva
m-a luat şi m-a pus într-o cutie
lângă o castană
adică lângă tine
atât de mult m-am îndrăgostit de tine atunci
mamă mamă
fii atentă cioară
atât de mult m-am îndrăgostit de castana asta
mamă mamă
fii atentă statuie
atât de mult s-a îndrăgostit de castana aia
mamă mamă
fii atentă mamă
atât de mare era cioara aia pe statuie azi în parc
Distribuie pe facebook
Stefan, iti sunt dator un comentariu, scuza-ma pt. intarziere. dupa 2 zile recitit la rece, poemul tau imi canta si ma incanta la fel. paranteza: oarecum descurajant pt. mine, n-au mai aparut comentarii. despre poem: atunci ca si acum, dincolo de ludicul fermecator (desi aparent gratuit) m-a cucerit remarcabila usurinta cu care operezi in tehnica simbolurilor, in glisarea planurilor narative, in crearea acestei modeste si senine atmosfere de suprareal al sinelui disipat in contemplarea unei realitati pur interioare, in care singura intruziune posibila e iubirea, iar singurul raspuns, ecourile multiple. mai sunt si alte chestii care-mi plac, de exemplu o subtila melodicitate prozodica, dar chiar n-am de gand sa-ti ridic aici o statuie.
p.s. stea nu mai pot sa-ti dau acum, nu ma mai lasa softul, dar considera ca e ca si cum.
| Stefan
|
Dan Radu |
| 22 noiembrie 2009, 16:15 |
dupa vot, cand sper sa fiu in stare de un comentariu ceva mai scrobit - conform uzantelor - o sa las aici o stea. pana atunci, primeste pls, 8p. si felicitari. e beton...
