ceaşcă aburind

un text bine conturat, atmosfera, detasare, mesaj.

n-am vrut să dau viaţă unui text prin "cezariană".
pe de-o parte aveţi dreptate: simplitatea are uneori tente de clişeu - depinde de cum "bate lumina".
sunt păreri pro şi contra, şi asta, într-un fel, e bine; mă ajută pe viitor să fiu "mai atentă".
cu rima involutară chiar nu ştiu ce să fac, în momentul de faţă, dar găsesc "o soluţie" cât mai curând.
vă mulţumesc pentru comentarii, în primul rând - mă ajută acest feedback.
Leo şi Valentin şi vouă vă mulţumesc. m-aţi ajutat să văd unele lucruri/greşeli care, pe viitor, o să-ncerc să nu le mai fac/expun.

sunt destule lucruri relativ simple, căutate şi uşor banale...

omul privind la fereastră floare de gheaţă

undeva aici pare a fi rimat
”fere...”-”floare” - ceea ce pare căutat.
plus ”fereastră”- ”gheaţă”,
unde mai pui că ”floare de gheaţă” e un loc comun secat de sevă.

”dimineaţa are gust de cafea” - pare un vers dintr-un şlagăr, e prea banal.

”în oraşul viu toată lumea moare
uşor în drumul spre soare”

rima este complet nefericită, versurile deopotrivă...
drum spre soare, spre mare, spre stele, spre lună, spre cer... toate astea nu mai au sens, vlagă, dacă nu scrii în spiritul lor.

prea multe stele, prea multe puncte.

fiind un tecst mic, un cliseu cum e cel cu cafeaua taie tot efectul. de asemenea nici rima aia nu da bine.

încă de la postarea acestui text am intrat în pagină cu gândul să las o stea. de ce? pentru că e un text restrâns care spune mult. zgârcenia cuvintelor e benefică aici. textul deschide sensuri. din unghiul meu de vedere consider că am de a face cu o continuitate. cu acel punct fix din final care concentrează esenţa. toate lucrurile pornesc şi se termină într-un singur punct, un capăt de la care începe un altul.

*în oraşul viu toată lumea moare
uşor în drumul spre soare

singurul

punct fix după care se orientează
timpul ca o umbră*

iată esenţa.

mă încumet să las o stea, alături de aprecierile mele, care sper să ajute la identificarea autorului prin ceea ce va posta în continuare.

cu sinceritate,
teodor dume,

Foarte fain textul tău, dar ar fi bine să scapi de rima aia, pentru că este o rimă foarte facilă, pe când textul tău nu este deloc așa.

eşti o artistă, în adevăratul sens al cuvântului.
iar aici se vede că înveţi în permanenţă; stilul tău se îmbunătăţeşte de la text la text.
frumos, jos pălăria.

adrian,
cu aceeaşi admiraţie îţi mulţumesc.

victor,
am intrat în pagina ta, dar nu am găsit nicio adresă. aşa că...

marius,
mă faci curioasă, dar să ştii că nu cedez să aflu care sunt "primele impresii"

alina,
aşa a fost să fie; e ca şi cum limba mare e în aceeaşi loc cu limba mică pe cadran.

cristi,
nu spune prea multe. mă bucur că mă citeşti.

prea multe nu sunt de spus despre acest poem.
este o încântare să citesc astfel de poeme cu personalitate; o percepţie aproape comună expusă într-un mod original - stilistic vorbind.
felicit autoarea şi acord maxim de puncte.

Totul ar fi bine dacă ai scoate versul acesta: uşor în drumul spre soare; Îmi pare că ai dorit cu orice preţ să găseşti rimă la MOARE.

În rest, mi-a sunat clar, concis şi poetic. Îţi las 3 puncte.

la fiecare post al tau mi se confirma primele impresii - e de bine ;) cu punctele de rigoare.

bună ziua, Eva, crezi că mi-ai putea da mailul tău? aş vrea să-ţi scriu

cu admiratie am citit si apreciat
8 pct