cineva a furat notele din acest jazz
Adăugat în 07 mai 2010, la 14:24 | 479 afișări / 377 vizitatori |
2 |
și a rămas doar un ritm care-mi apasă pieptul.
sunt ani de-atunci
dar anii nu au greutatea asta. am respirat în răstimp
și a plouat ca o mitralieră scăpată pe jos
cu piedica trasă. plumbul s-a depus acum
cînd portativul a rămas gol ca un perete cu graffiti
dat cu var alb. atît de alb încît mi-e teamă că toată lumina
se strînge în el și în rest se face întuneric.
mi-e teamă de întuneric pentru că ar putea să-ți fie frig
în timp ce-ți cauți cheile de la casă. în rest e bine
aerul s-a îngroșat de la fum
venele din cauza femeilor care n-au mai vrut să plece.
doar melodia asta e un schelet
pe care soarele se topește încet ca o bucată de unt
într-o cană de ceai negru. atît de negru
încît pot visa în el.
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
chiar daca vad atata de tarziu comentariul tau, cred ca e ok daca iti multumesc acum!
mult vizual amestecat întru senzaţii poetice; frumoasă şi reuşită relaţie formă-fond.
bravos, Leo.
multam de apreciere.
apropo de var, da exista. mai precis substanţa cu care se da pe pereţi, şi care este o soluţie de var nestins sau CaSO4 (sulfat de calciu) se poate amesteca cu diferiţi pigmenţi pentru a lua diferite nuante, portocalii, rozalii, albastrui, verzui şi altele. într-un fel stiu ce e putin pleonastic acest var alb, dar de fapt spun var neamestecat si in fond mizez pe dublarea acestui alb.
ce să mai zic şi eu? aş fi vrut să-i găsesc ceva "naşpa".
eu nu mă pricep, dar întreb: există şi var de altă culoare?
în rest e bine.
maxim.
ce de lume si aprecieri. multam dragii mei, asta inseamna ca v-a placut. e de bine, fiindca vor mai fi si alte surprize. momentan nu am scos decat un t din graffiti, ca da asa-i corect. albul inca ramane ca mie imi place.
long time no see...
nu ştiu cum se face că până la versul 8 simt o influenţă mare de avangardism apoi aceasta se topeste încet spre final. imaginile sunt mereu revigorante şi proaspete. am observat ca leonard nu are intotdeauna imaginile cele mai reusite, dar doreste sa fie original in ele. ceea ce cred eu este mult mai important.
mi-a ploua asta ca o mitraliera care ciuruie inima.
nu stiu insa unde s-a depus plumbul.
si iata o imagine care merita stelele
"pe care soarele se topește încet ca o bucată de unt
într-o cană de ceai negru. atît de negru
încît pot visa în el. "
numai bine si spor
un poem penetrant prin vizual: mitralieră, perete cu graffiti, lumină, întuneric, schelet, etc.
un final de excepţie - ultimele trei versuri sunt maximum acestui poem maxim.
cu o singură chestie nu sunt de acord: cu "varul alb", mai ales că la nici 2 cuvinte mai încolo apare iar "alb".
felicitări, domnule Leonard Ancuţa.
"aerul s-a îngroșat de la fum
venele din cauza femeilor care n-au mai vrut să plece.
doar melodia asta e un schelet
pe care soarele se topește încet ca o bucată de unt
într-o cană de ceai negru. atît de negru
încît pot visa în el. "
asta e partea mea preferata. mi-a placut mult, las maximum de puncte.
mi-a placut mult. un poem foarte vizual, scris parca dintr-o suflare, (desi e putin probabil sa fie chiar asa), mai putin (scuze anticipate daca ti se pare ca spun o prostie) fragmentul ala cu varul, unde as fi scris "ca un perete cu graffitti
dat cu var atît de alb încît mi-e teamă că toată lumina"... etc, evitand o repetitie cu efect stilistic aici indoielnic.
si "graffitti" cu un singur "f" din cate stiu.
felicitari.
P.S. si ultimele vorbe le-as fi scris ceva mai impersonal "incat se poate visa inauntru". atat.
punctul forte: finalul; faza cu untul e o găselniţă faină.
un poem viguros, "viril", în care vocea autorului reuşeşte să transmită stări şi să imprime senzaţii.
poate, faza cu mitraliera e puţin în afara contextului.
bravo, bătrâne.
am mai spus-o, e un mod surprinzător de a crea poezie cu visul în ceai :). Negru... De aici și forța, lipsa de amorțeală, permanenta stare de veghe, iar contrastele alb/negru funcționează reuși aici. Poezia nu e un schelet, ci un rotund ce vorbește despre formele goale, despre ne-muzica din muzică, despre soarele topit ca un unt în sine...
alex
