concertul nr.2 pentru pian şi orchestrã

este una dintre cele mai izbutite pe care le-am citit in ultima vreme. tonul cumva resemnat/contemplativ, o vaga nostalgie, un fel de zambet trist, o atmosfera in sepia cumva. Difuz si penetrant, ca un parfum ce se lipeste de tine.
frumos.

va multumesc pentru lectura si aprecieri
cu prietenie,

fara doar si poate o poezie trista, nostalgica cu accente melancolic-ironice pe alocuri, vizionara in linia baconsky

dar poate mai aproape de marius robescu, nu pot lasa decat doua puncte

Imaginea batranului pare rupta dintr-un film. Putine metafore, textul e dur. Viata< care te inchide intr-un cerc> devine, ascultand ,insuportabila.

un poem cu iz optzecist pe acorduri de muzica clasica, desi usor minimalist pe alocuri in care sunt puse pe tapet emotii subliminale, imagini tragico-comice cu efect de bumerang,
placut

multumesc mult pentru aprecieri, puncte si lectura, iti voi urma sfatul in ceea ce priveste "notturno" de shubert
cu prietenie,

E ca o secventa dintr-un film alb-negru, la care te emotionezi, dar nu vrei ca vecinul tau de scaun sa vada ca-ti stergi lacrimile si nici vecinul nu vrea ca tu sa-l vezi... Exact asta face autorul in aceasta poezie: isi sterge lacrimile pe furis.
Cauta sa asculti "Notturno" de Schubert (Op. 148) si scrie ce auzi. (Ar fi ideal sai ai interpretarea Beuz Arts Trio.)

desi cu intarziere va multumesc pentru comentarii, lectura si puncte

Imi place foarte mult. Pe mine m-a \"atins\" ceva mai mult pentru ca si \"tatal meu este bolnav in acest timp straniu\". Frumos..

Un poem complex, cursiv, scris într-un stil bine mânuit.
Tema e de impact.
8 puncte, deşi cred că merită mult mai mult.

o poezie foare frumoasa, o poezie sensibila care te " misca" emotional.

...o poezie sensibila, frumos asortata cu versul alb fidel tie. Ai inserat nota ta, a tristetii, in...concertul nr.2 pentru pian si orchestra.

multumesc pentru aprecieri

...nu ma omor dupa versul alb, trebuie sa recunosc ca poezia aceasta m-a impresionat. Formeaza o imagine puternica in mintea mea si din acest motiv ma inclin.

iti multumesc pentru gandurile bune, lectura si trecere,
cu prietenie,

Sorin,
te felicit pt imaginatia ta, pt puterea cu care ne induci pe noi, cititorii, in stari pierdute in anii maturitatii. eu aveam un bunic ce tinea mereu stafide in buzunar si pe care le primeam daca eram copil cuminte (le primeam, de fapt, tot timpul)... mi-ai amintit ce gust avea copilaria mea. multumesc!

raspunsul l-ati remarcat mai jos, la 19 ani e cat se poate de firesc sa ai o atitudine oarecum adolescentina fata de poezie,
va asigur ca nu sunt din cei care folosesc expresii gen: "ce misto, sa-mi trag una!", sigur nici n-am avut pretentia, cum nu o voi avea niciodata ca cineva sa fie interesat de "viata altcuiva", fiecare cu problemele lui, pe mine ma intereseaza textul "stricto sensu" si reactia (emotia) pe care o poate starni cititorului meu
in alta ordine de idei sper ca in curand sa postez cateva texte care sa fie la inaltimea asteptarilor dvs.
o zi buna

Nu de emotia dvs vorbeam. Sunt unii oameni care, chiar emotionati pana la lacrimi de ceva, nu pot spune decat "ce misto, sa-mi trag una!". daca textele dvs sunt autoconfesive, adica indicii pentru a patrunde in viata dvs reala, aveti o atitudine adolescentina fata de poezie. ce vi se intampla dvs ca individual unic si irepetabil, accidentele propriei vieti, nu intereseaza pe toata lumea. unii scriu versuri proaste la moartea cuiva apropiat si daca le critici versurile zic ca nu respecti memoria decedatului. sper ca m-am facut inteles.

sarumana pentru exemplificari, sugestii

cu plecaciune imi scot palaria in fata domniei voastre ca un pasionat de istorie si istoria culturii (aici avem puncte comune), in ceea ce priveste poezia ca entitate sui generis si textul mentionat mai sus am oarece rezerve de ordin axiologic in ceea ce va priveste
1. textul nu-si doreste sa entuziasmeze pe nimeni, va asigur pe nimeni,
stangaciile, iertati-mi imprudenta sunt datorate varstei ( a fost scris la 19 ani in 1990)
2.daca tot se vehiculeaza atat ca textele noastre sa fie libere, cursive fara sintagme si metafore, fara figuri de stil si clisee literare cu ce vom ajunge sa scriem poezie?
subtitlul in viziunea dvs e penibil (ce cuvant urat), melodramatic???? nicidecum eu l-am vrut usor ironic (unde dai si unde crapa:)
aveti mare dreptate asa s-a potrivit, am inceput sa arunc cu vopseluri pe perete si....surpriza s-a potrivit culoarea
de final ce sa mai zic un parinte paralizat intr-un carucior caruia simti nevoia sa-i vorbesti intr-o seara (mi-e sila d-le ioan albu), da da finalul e in exteriorul oricarei emotii autentice

imaginea cu tatal nebarbierit este ok, buzunarul cu stafide e picat de undeva, nu ajunge rezonanta ta personala si la mine; deci trebuie sa fie mai complex si inteleaga tot romanu. uneori, nu intotdeauna.

ideea este ca trebuie sa ingrosi unele versuri , sa le accentuezi.

intelesesem care era faza cu soparlele, dar iar, dupa capul meu, ar trebui ingroata faza, ca altfel se sterge cu timpul.

iar halatul, cum am spus mi se pare pretios in economia textului.

spor, medeea

versul in ghilimele - imaginea creata la momentul T, imaginea unui barbat nebarbierit cu buzunarele pline de stafide, nimic neobisnuit, la mijlocul poemului tatal, la finalul poemului fiul - schimb de roluri
alintul - asa ii placea sa le spuna "micile mele soparle", iar nimic neobisnuit,
comparatia cu sumo se refera la versul "viata te inchide intr-un cerc" - luptatorii de sumo isi disputa suprematia in perimetrul unui cerc, de ce pare nefiresc halatul de simturi? tocmai ca e foarte firesc, toti imbracam seara halatul de simturi
scuze am simtit nevoia sa exemplific:) multumesc din suflet pentru lectura, comentarii si puncte
cu prietenie

nu e de natura sa entuziasmeze pe nimeni. "citea ziarul cu gravitatea momentului hibernand in linistea sa ierarhica, astea sunt niste stangacii, niste eforturi esuate de a scoate ceva interesant printr-o alaturare insolita de sintagme. Subtitlul e penibil, melodramatic. poemul da impresia de potriveala, asa s-a nimerit, asa a iesit. iar finalul e cautat, e "smart", prefabricat si in exteriorul oricarei emotii autentice.

poemul e ok, printre cele mai reusite de la tine, dar nu-mi place versul intre ghilimele, nu-i gasesc rostul justificat, posibil existent in poem, nu-mi place alintul cu micile mele soparle, nu spune nimic, comparatia cu sumo ori e dura ca sa prinda, ori calduta, nu merge, iar halatul de simturi pare atat de nefiresc... Prea pretios pt economia textului.

In rest ok.

:) frumoase vorbe si pline de har, multumesc pentru lectura, puncte si gandurile atat de sincere
cu aleasa recunostinta

o zi exceptionala iti doresc si tie

m-a atras titlul mai ales ca rahmaninov e unul un compozitorii mei de suflet...

pe mine mesajul primelor versuri

/tatãl meu bolnav în acel anotimp straniu
citea ziarul cu gravitatea momentului
hibernând în liniştea sa ierarhicã
iubea femeile pe tocuri înalte
şi pentru acest fapt dorea sã iasã
cât mai grabnic la pensie
sã stea şi să priveascã de la mansardã
femeile cu tocuri înalte/

mă duce cu gandul al Omar Khayyám...si el a privit de la un punct incolo femeile dintr-un carucior de paralitic...foarte subtila asocierea dintre stafida care desi dulce nu e altceva decat o boaba de strugure din care a plecat seva virilitatii, nostalgia unui taram pierdut pe care o incumba muzica rusa si destinul reconfigurat...

...ce au castigat barbatii prin castrarea dorintei? poate o punte spre un anume tip de filosofie...
si totusi, ramane atat mister in dorinta unui om ce se voia batran oficial ca sa viseze eliberat de orice constrangere văzând in femeie esenta sau un drum spre esente...

daca dumneata ai gandit toate astea si le-ai spus asa simplu, nu-mi ramane decat sa inclin jobenul in fata poemului ..si din joben iaca, au iesit 8 puncte precum iepurii unui iluzionist
*/infirmitatii

care a fost definit bine:
" rafinat şi subţire. bravo " ori uraaaa!
chiar subtire... intre ghilimele!

ce mai putem spune noi muritorii!!!

hibernând în liniştea sa ierarhicã(????)

vorbim în timp ce viaţa te/ne închide într-un cerc
ca (pe) un vajnic luptãtor de sumo

si multe altele...

o zi buna!

unde sunt "combinarile hilare si lipsite de logica" ( poemul poate fi modificat, imbunatatit, ajustat, dezvoltat)
voi lua in consideratie sugestiile tale, singura mea nelamurire e cea cu lipsa de logica intrinseca a poezie,

şi eu vin în contradicţie cu aproape tot ce s-a spus şi anume că acest text nu e literatură, sau în orice caz nu literatură bună. sunt multe combinări semiotice, poetice etc. hilare şi care suferă mai ales de o lipsă de logică elementară (şi asta nu într-un sens bun pentru că poezia n-are logică, suferă în chiar logica poeziei). în plus textul e încărcat de epitete inutile "anotimp straniu" preferându-se varianta simplă a ghirlandelor & so on în locul unei dinamizări, dinamitări verbale ca să fiu şi eu metaforic. o altă explicaţie inutilă- în căruciorul său (care nu poate fi decât de paralitic, tocmai dacă stătea fără să fie paralitic atunci se precizează). nici măcar viziunea femeilor cu tocurile înalte nu e prea atrăgătoare poetic, e indezvoltată şi rămâne la stadiul de femeie nemachiată complet, cu îmbrăcăminte asoratată fără gust etc.

tu ai intuit foarte bine (poate ca ai si simtit) contemplatia, reflexivitatea, linistea, chiar nu am vrut sa razbata din text suferinta ( subtitlul doreste sa induca o usoara stare de "ironie a sortii")

pt ca tu ai spus primul
''doamne "ce mor eu" pe carcotasii astia''
asuma-ti domne zeama de polemica.
eu stiu bine ce am zis prima oara.

daca nici de asumat nu suntem in stare....

nu am nevoie de laude sau superlative, ce vreau este sa dam dovada toti de bun simt, respect, toleranta, eleganta, etc. doar atat, chiar nu am chef de polemica, polemica ai inceput-o tu cu " ce mor eu pe astia care dupa 3 stele pe un site de poezie se cred buricul poeziei", dar eu pun PUNCT acestei discutii inutile (nu ne face bine niciunuia)
iti doresc o zi buna

..."liniştea sa ierarhicã" mie nu-mi suna bine deloc...se poate sa fie vorba de un soi de exercitiu spiritual la capatul caruia sa se afle "linistirea"...dar chiar si asa ideea nu e pusa prea fericit in cuvinte...repetarea "tocurilor inalte" la interval de doar un vers e iarasi deranjanta...ce e cel mai important si mai problematic pentru mine este ca din poemul tau nu prea reiese suferinta...asteptam ceva mai visceral care sa-mi transmita sfasierea asta fara vina...or in poemul tau vad o stare asociata mai degraba cu contemplatia, cu reflexivitatea...daca imi spui ca e bolnav in scaunul sau de paralitic eu ca cititor doar vad, nu simt...

eee, daca ai scos o carte la vinea e clar.:)

doamne, nu credeam ca cineva o sa imi raspunda cu laudarosenii din astea de doi bani: publicari in reviste, carti scoase. mi se pare de prost gust. stiam doi insi care fac asta, cu tine sunteti trei.

nu trebuie sa te obosesti sa imi dedici poezia. o iei prea personal. sincer am venit aici sa comentez si sa zic o parere. ca nu a fost sa fie la superlativ asta e.
dar sa imi ceri pt asta sa fac com elaborat:) sa fim seriosi. daca ziceam doar atat
superb!
ma mai puneai sa fac com elaborat?

nu ma intereseaza pe cate siteuri ai postat. doar sa imi placa mie ce citesc. daca nu imi place zic. punct.

vad ca tu ai chef de polemica cu dedicatiile astea (fara numar) la care ajungi.

ca sa nu deranjam lumea pe site daca vrei polemica iti las adresa mea de email, am publicat pe multe site-uri, multe reviste literare, am scos si o carte la vinea,
alt manuscris trebuie sa apara, asa ca ia-o mai usor, furia se poate tine sub control cu putina intelepciune, te asigur din toata inima ca nu ma cred buricul poeziei si ca sa-ti dovedesc gratitudinea mea urmatorul poem iti va fi dedicat

ce mor eu pe astia care dupa 3 stele pe un site de poezie se cred buricul poeziei. desigur, ca un tic, vine replica: astept critica pertinenta.
pei raspund si eu: astept poezia care sa se preteze la asa ceva
imprieteneala nu tine de parere.

doamne "ce mor eu" pe carcotasii astia, accept critica pertinenta cu inima deschisa dar eu nu am vazut "ciupelile", sau poate mi-a scapat "ochiului vigilent", vino cu argumente si mai vorbim, ne mai imprietenim

“nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide”
asta e toata poezia. restul doar ciupeli de ici de colo. (ca forma de exprimare)

salamandrele impopotoneaza inutil poezia.

bucuria de a lasa un semn in dreptul acestui text nu este mare, ci incomensurabila, cu atat mai mult cu cat vine din partea unui mare poet, multumirile mele sunt insuficiente pentru a aprecia gestul tau
cu aceeasi pretuire si prietenie,

structura stilistica & compozitie de mare impact. coerenta si cursivitate ok - la nivel de discurs. buna imagistica. un poem de o complexitate aparte care merita sa fie promovat.

o imensa bucurie si placuta surpriza mi-ai facut, iti multumesc pentru lectura, aprecieri, puncte, steluta, sunt inca sub impulsul momentului si trebuie sa-mi revin:)
cu aceeasi prietenie,

un text foarte bine condus, construit şi totuşi nu e rece şi lispit de viaţă, dimpotrivă, vibrează, într-un fel rafinat şi "subţire". bravo

iti multumesc pentru aprecieri, pentru puncte, pentru tot
te mai astept cu mare drag,

E un poem care te încarcă cu o emoție specială și asta din cauză că este scris foarte bine. Un poem care transmite foarte bine pentru că posedă niște imagini cu o puternică încărcătură afectivă.

Toate cele bune!

Q

iti multumesc din suflet si ma bucur mult ca ti-a placut,
te mai astept,
cu aceeasi prietenie,

"in seara asta nu mai are rost sa imbrac halatul meu de simturi..."

numai pentru versul acesta si ti-as da o stea, dar n-am decat 8p.

rachmaninov si tatal pentru tine, beethoven si tatal, pentru mine....

superb!

mara

este o incantare sa te am alaturi, multumesc pentru tot,
al tau prieten,

opt puncte (cat o stea)din partea mea pentru aceasta compozia "tatä si fiu" nimic mai important pentru firea noastra trecatoare

rachmaninov mi a amintit de busurestii anilor mei tineri si de mansarda studentiei
esti magician

ce pot sa mai zic:) am ramas realmente fara grai, multumesc pentru steluta, puncte, lectura, comentarii, o surpriza mai mult decat placuta (asa ca de "duminica seara")
cu prietenie si admiratie,

...şi mai ales dacă este "Op18 - moderat" , atunci întreagul "poem despre un om care suferă fară vină" se deschide întru altfel de înţelegere şi simţire.
mi-o plăcut (mult) această poezie, în primu' rând ptr forţa pe care o degajă personaju' principal, care deşi "moderat",“nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide”, are puterea de a privi "de la mansardã femeile cu tocuri înalte" (minunat).
am remarcat toate simbolurile folosite in "Adagio".
sunt şi câteva scăpări: cuvăntu' "ciudat" din primu' vers e aşezat ciudat (de fapt întregu' vers e prost aşezat / încearcă să-l împarţi sau să-i dai o înţelegere clară).
şi mai sunt multe lucruri pe care le-am simţit în acest text aproape.
una peste alta e un poem "vajnic luptãtor de sumo"
felicitări.