concubinaj
Adăugat în 08 martie 2009, la 03:02 | 223 afișări / 212 vizitatori |
1 |
motto:
“Mă sculam dimineaţa
şi mă bucuram
că sunt cu mine.
Apoi plângeam.”
Ana Il
de fapt mi-a luat ceva timp să învăţ
cum să te dau la o parte
ca pe o plapumă umedă
să-mi aşez tălpile pe mochetă şi în secunda următoare să-mi fie dor
de-o cafea
să mă bucur de tusea vecinului
şi de mirosul ţigării pe care-o aprinde
întotdeauna
în lift
să ascult cum porumbeii îşi scutură noaptea din pene
peste rufele întinse-n balcon
apoi apa zbătându-se în ţevi ruginite
ca un păstrăv în undiţă
să fierb un ou moale
şi să te chem la micul dejun
cu pâine proaspătă
şi o porţie bună de
jemenfichism uşor rumenit
scelerato
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
pentru urare si celelalte.
poate...umbrele PoMo? :)
mulţumesc.
mai caut eu pe aici intre atatia "avizati"?
Un simplu cititor,
G.M.
de fapt mi-a luat ceva timp să învăţ cum să te dau la o parte ca pe o plapumă umedă, nu ştiu de ce pe mine m-a atras această imagine, probabil simplitatea şi finiţea sugestiei sale.
8 puncte plus un crin imperial
Djamal
vorbeam de interior/ exterior, ce vine din interior catre exterior, nu? ma rog, a completat si adriana, si cred ca s-a inteles.
dar eviden, caparerile sunt impatite, dar aici totusi nu mi se pare fortata pt logica textului.
adriana, un alt titlu...nu stiu, ar putea fi un vers din poem, sfarsitul.
Tania, nu ştiam că "mă ştii"...încântată, mulţumesc. :)
George, nu cu târnăcopul, ci cu grebla!:D toate bune. răutăciosule! :))
comparaţia aceea poate fi una neinspirată...nefericită...dar nu "forţată". asta voiam să spun.
apreciez că ai revenit, să ştii.
imagini care te definesc prin simplitatea lor, te regasesc si aici la fel de rafinata in combinatii contradictorii. Am dat ca si punctaj tot ce am avut. :)
eu nu ma cert deloc cu medeea, chiar o simpatizez pentru gangasia/inversunarea cu care scrie si isi sustine uneori punctul de vedere. este o tanara talentata. sper sa nu se infurie.
insa cand unele lucruri par iesite din comun, apar intrebarile de rigoare, sa vad si eu cum a gandit-o cand a savarsit-o, a venit asa spontat, ca si la tine, sau a si analizat-o mai apoi
e vorba Adriana de reactie, gand, recitire, filtru, exact in ordinea asta
de fapt doua filtre, atunci cand intervine si cititorul
si Adriana, e mai bine sa iti spuna cineva aici cand ceva scartaie, este reparabil, mai tarziu poate fi extrem de regretabil, asta in caz de nu ai citit niciodata o critica demolatoare sa te faca sa iti blestemi zilele pt ca te-ai apucat de scris
absolut fair
una din trăsăturile mele, ca (aşa zis) autor, este că rareori nimeresc un titlu bun. ai vreo sugestie?
8 martie egal 8 puncte: un poem autoironic cum rar găseşti la o poetă, profund autentic şi plin de caracter.
cînd se termină aplauzele o să mă ridic să te întreb măi Adriana tu te cercetai în oglindă sau o spărgeai duios cu tîrnăcopul?
sce-le-ratoooo...:))
mă ascultă cineva şi pe mine? :)
Ionuţ, poţi numi comparaţia forţată, dacă aşa ţi se pare, dar eu, cea din mintea căreia a ieşit, îţi voi spune că a venit firesc...precum apa pe ţeavă; care ţeavă poate fi bine merci şi verticală, cel puţin la bloc. mă rog, nu ştiu cum o fi în Canada...
Iar ultimul cuvânt are rostul lui - dacă ai cunoaşte biografia Anei Il, poate ai înţelege ce vreau să spun şi cu cine vorbesc de una singură, acolo. :)
Merci, Medeea.
Mottoul este din Ana Il (am specificat asta), volumul Candela (dacă nu mă înşel); nu mai ştiu titlul poeziei, dar asta este poezia toată. O pot căuta, dacă vrei.
vă mulţumesc pentru impresii, puncte, schimbul de opinii.
adancul cui? explica.
adancul tevii? dar daca teava e orizontala, are adancime? sau lungime? latime sau grosime?
adancul aerului intre spatiul dintre cupola palatina si balta?
sau pestele inghitise adanc un carlig in stomac?
versul cu pestele-n undita nu numai ca nu respecta cadrulm poemului, blocul, camera, porumbeii, balconul, dar suna ca si cum ai da cu undita-n balta
iar finalul, un pic strain autoarei si mai apropiat comentatoarei ca si identitate culturala ar putea fi la fel de usor scos, este pretentios
lasa poezia sa respire, fara jemenfichisme si pesti in undita, vei avea un poem foarte valoros, demn de o revista literara
nu mi se pare deloc fortata, este foarte concreta, tocmai asta e frumusetea trecerea de la un plan la altul ( si oricum ca spatiu este acelasi, adancul ).
apoi apa zbătându-se în ţevi ruginite
ca un păstrăv în undiţă
este o comparatie fortata, nu numai ca situare interior/exterior, dar ca si singular/plural
dau 4 puncte pt restul poemului
Adriana,
imi place asta imbinare de fragil si indiferenta, o indiferenta osentativa fata de celalalt personaj, imi place pt ca te joci putin cu starea cititorului si pui degetul acolo unde crezi ca il atinge cel mai mult, si asa este.
as schimba titlul, mi se pare prea explicit pentru fragilitatea poemului; mottoul de unde este?
dozezi starea personajului si asta mi se pare mare lucru, ai ritmul ( sau tonul ) potrivit, lucrul asta mi se pare cel mai greu de realizat, plus aceste imagini, din care tot spunem ca se face poezia au o muzicalitate remarcabila.
