de ce iubim bărbaţii
Adăugat în 13 iulie 2010, la 16:03 | 307 afișări / 211 vizitatori |
|
Fiindcă îşi văd de treaba lor. Se aşază în fotoliu ca-ntr-o vizuină şi, în dosul unui ziar imens, rumegă problemele. Mai noi, mai vechi. Nu le place să fie deranjaţi. Poate doar cu o cafea. Un sărut. Sau cu o întrebare simplă: dragule, ia spune, ce noutăţi... El te trage de mână uşor, te aşază pe genunchi aruncând petele de culoare de pe file în aer şi, privindu-te galeş, începe să povestească. Fără lux de amănunte. Trebuie să pui tu întrebările, să conduci delicat discuţia în sensul în care te interesează. El economiseşte cuvintele. Poate să fie criza oricât de mare... Îi mulţumeşti cu o îmbrăţişare rapidă dar arzătoare. Transpiră. Îi ştergi fruntea cu şerveţelul parfumat pe care îl porţi mereu în buzunar. Te dezlipeşti cu greu, însă el înţelege. Mai ai multe de făcut, iar timpul nu se culcă pe-o ureche.
Pentru că, uneori, vin cu flori. Sunt încurcaţi, nu ştiu ce să spună. Decât: ia astea şi pune-le şi tu undeva. Dar nu te lasă să pleci de lângă el până nu-l răsplăteşti cu un pupic şi până nu citeşte eterna mulţumire pe chipul tău. În petalele florilor miroase a iubire. Atât de puternic încât nu trebuie să le aduci în dormitor. Nu vei mai putea dormi toată noaptea.
Pentru că zăbovesc asupra lucrărilor. Le cercetează, le întorc şi pe-o faţă şi pe cealaltă. Meticulos. Înşiră diverse obiecte alături. Şi, vorbind ca pentru sine, un fel de abracadabra, mânuiesc într-o ordine doar de ei fixată, într-un fel în care par aşa de atrăgători, de omniscienţi, de inventivi, chiar părând distraţi, fiecare dintre acele obiecte. Gândesc. Lucrează. Iar gândesc, iar lucrează. Apoi, întreabă, satisfăcuţi: ei, ce spui, îţi place? Tu te-arăţi impresionată. Dezvălui un zâmbet cuceritor. El, eroul momentului, simte că şi-a îndeplinit misiunea cu succes. Se binedispune. Soarele se înghesuie între tine şi el. E curios să vadă cum arată fericirea.
Deoarece preschimbă fiecare celulă din tine în poezie. Sufletul îţi alunecă în sufletul lui, se mulează pe versuri. Împerecheate. Cele albe devin patetice, iar cele roşii inundă obrajii. Sânii cresc de mândrie. Freamătă. Simţi că eşti, deodată, cu totul altceva. Estetic vorbind. Nimeni nu te întrece. Iar el este sedus. De propria operă.
Pentru că sunt puternici. Au muşchi. Dar nu întreţinuţi pe la vreo sală. Ci pentru că duc sacoşa de cartofi în stânga, cea cu fructe în dreapta. Au vânzătoarea preferată. Îi zâmbesc politicos. Salută şi se interesează de marfă, de preţuri. Ea se simte măgulită şi umple tasul cu cele mai mari şi mai sănătoase legume, apoi şi cu fructe. El mulţumeşte. Te priveşte cu aerul diplomatului. Tu faci un mic semn de aprobare. Îţi vine să-i sari de gât, dar toată lumea vă priveşte. Retragi gândul. Oricum, fericirea se citeşte întocmai ca un manifest.
Pentru că, de la intrare şi până în cel mai rătăcit ungher al podului, impregnează aerul lor. Îşi împrăştie hainele pe unde nici nu bănuieşti. Haina şi pălăria pe dulăpiorul de încălţăminte din hol. Cămaşa pe fotoliul din sufragerie, pantalonii pe un scaun din dormitor, diverse alte lucruri prin diverse alte locuri care le marchează prezenţa. Tu le aduni şi le aranjezi pe umeraşe, de unde, dimineaţa, le recuperează, ca şi când acolo le-ar fi lăsat pe toate. Îi place să-i aşezi nodul la cravată, să perii gulerul hainei şi să inspiri adânc parfumul masculin, rămânând, preţ de câteva minute, cu nasul înfipt în buzunarul de la piept în care inima sare-ntr-un picior de bucurie.
Fiindcă le place pâinea de casă şi supa fierbinte dreasă cu ou şi cu verdeaţă din grădină. Şi pentru că savurează, într-un păhărel de ţuică, amintirile de copil, adolescenţa. Dar, mai ales, îndrăgostirea… toate acele clipe de transformare din unu în doi.
Pentru că pot să-şi lase mustaţă. Barbă. Şi nu-i deranjează chelia. Sunt înalţi şi nu au nevoie de tocuri. Care să se înfigă între pavele, să se rupă şi… să le trebuiască o ladă, numai a lor, de încălţăminte. Pentru că nu e necesar să urce pe taburet ca să ajungă la ultimul raft din bibliotecă. Pentru că nu trebuie să poarte fuste scurte şi bluze decoltate ca să iasă în evidenţă la interviuri. Nici taioare sobre ca să câştige licitaţiile. Pentru că se enervează la volan şi înjură şi se uită după puştoaice doar aşa, că le face plăcere să vadă cum reacţionezi din gelozie. Pentru că adoră să fie alintaţi. Să se simtă iubiţi. Şi mereu în centrul sferei electrizate de tandreţe. Fiindcă totdeauna aduc un aer nou când vin. De unde vin. Cu dorul în pachet.
Şi fiindcă se gândesc la cât de bine le-ar sta într-o casă, la ţară. Tu scoţând pâinea din ţest, el scoţând apă din fântână. Desţelenind, plantând, culegând. Văruind. Cu înţelepciune. Tâmple. Albe.
Pentru că ne iau de umeri şi ne privesc în singurul fel în care ne simţim cele mai însemnate fiinţe. Pentru că însemnează viaţa.
Şi asta înseamnă iubire!
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
e altcineva, pe care nu-l mulţumeşti uşor.
primul sosit
nu conteaza
o seara buna
cu drag
tot eu
ok, îţi mulţumesc din suflet.
La fel, cu prietenie,
Ottilia
ps. Dan, un dur? A fost grozav.
,,îţi mulţumesc pentru aprecieri. merit, oare, atâtea?''
meriti, daca duru a recunoscut ca ai scris bine, asa este. continua.
Dan a fost grozav. Şi pe mine m-a amuzat.
O seara buna!
cu prietenie
Claudia
îţi mulţumesc. m-a amuzat, nu m-a revoltat SFul tău.
i-am văzut pe "unii" doar, în acest text. ceilalţi sunt în aşteptare, ori nici nu e cazul să spun vreo două despre ei.:). asta, dacă mă voi hotărî să continui.
oricum, tu ştii mai bine ce zici:)
mie mi-a făcut plăcere să descriu aşa bărbaţii de lângă noi.
şi care trebuie să fie lângă noi!
şi ce ziceai de una nouă?! păi... pe ea o-ntreabă cineva ce vrea? :)
îţi mulţumesc mult, Dan. mi-a făcut plăcere să te ştiu printre cititorii mei.
numai bine,
Ottilia Ardeleanu
îţi mulţumesc pentru aprecieri. merit, oare, atâtea?
eşti generoasă. pe de altă parte, ai intuit multe din defectele-calităţi ori invers pe care le posed, că n-am ce face. asta e:)
am citit şi eu acea carte. e foarte intersantă.
mulţumesc,
Ottilia
| proza scurta SF
|
Dan Radu |
| 09 august 2010, 19:23 |
Pentru că sunt puternici. (unii).
Au muşchi. (unii).
Dar nu întreţinuţi pe la vreo sală. Ci pentru că duc sacoşa de cartofi în stânga, cea cu fructe în dreapta. (sau amandoua in aceeasi mana, iar in cealalta pepene, zahar, faina, ulei, carne, etc).
Au vânzătoarea preferată. (sub 20 ani si 60 kg, si peste 1,70m, normal).
Îi zâmbesc politicos. (vrei sa spui ca o sorb de-a dreptul din priviri).
Salută şi se interesează de marfă, de preţuri. (pe naiba, fac conversatie, ii cer nr. de telefon, o intreaba daca are prieten, etc).
Ea se simte măgulită şi umple tasul cu cele mai mari şi mai sănătoase legume, apoi şi cu fructe. (da de unde, ii da cartofi din aia mici, de langa ea, nu din cei mari, expusi in fata sa atraga papagalii)
El mulţumeşte. (multumeste cerului ca a mai avut ocazia sa-si spele privirile).
Pentru că pot să-şi lase mustaţă. Barbă. (afla ca, in general, detestam acceste accesorii)
Şi nu-i deranjează chelia. (s-o crezi tu).
Sunt înalţi şi nu au nevoie de tocuri. (Irinel C. nu e de aceeasi parere).
Care să se înfigă între pavele, să se rupă şi… să le trebuiască o ladă, numai a lor, de încălţăminte. (motivul real pentru care va cumparati sute de pantofi e nevoia de a-i asorta la miile de rochii, margele si posete stupide).
Pentru că nu e necesar să urce pe taburet ca să ajungă la ultimul raft din bibliotecă. (niciun barbat nu-si tine gazeta sporturilor si berea in raftul de sus al bibliotecii, din motive usor de inteles. acolo stau pozele cu bunica).
Pentru că nu trebuie să poarte fuste scurte şi bluze decoltate ca să iasă în evidenţă la interviuri. (dimpotriva, la interviuri serioase nu e indicata o tinuta frivola).
Nici taioare sobre ca să câştige licitaţiile. (n-are nicio legatura).
Pentru că se enervează la volan şi înjură şi se uită după puştoaice doar aşa, că le face plăcere să vadă cum reacţionezi din gelozie. (numai un nebun ar risca sa incaseze o scatoalca de la nevasta holbandu-se la o gagica pe trecerea de pietoni. femeile se fileaza oricum, dar discret).
Pentru că adoră să fie alintaţi. (numai noaptea)
Să se simtă iubiţi. (idem, si daca se poate, in tacere).
Şi mereu în centrul sferei electrizată de tandreţe. (uneori prea multa atentie plictiseste. si se scrie "electrizate").
Fiindcă totdeauna aduc un aer nou când vin. De unde vin. (normal, vin cu parfumul altei femei)
Cu dorul în pachet. (dorul dupa ea).
Şi fiindcă se gândesc la cât de bine le-ar sta într-o casă, la ţară. (corect)
Tu scoţând pâinea din ţest, el scoţând apă din fântână. (vrei sa spui, berea din beci)
Desţelenind, plantând, culegând. (poate contemplandu-i pe altii, si scriind poeme pe tema asta).
Văruind. (exista firme specializate)
Cu înţelepciune. (ete na).
Tâmple. Albe. (la ce bun sa-i varuiesti babei tale tamplele albe? mai bine-ti iei una noua).
in rest, e perfect adevarat :)
,,de ce iubim bărbaţii''vine ca o replică a scrierii lui Mircea Cărtărescu,,de ce iubim femeile''.
Coincidenţa face ca ultima carte citită să aibă o temă asemănătoare,,Bărbaţii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus'',scrisă de dr. Johnn Gray. Cartea se doreşte a fi un ghid despre comportamentul şi caracterul femeilor şi bărbaţilor în anumite situaţii: gelozie, abandon, ignoranţă afectivă, urmată de o acţiune punitivă nemotivată etc.
Mi-a plăcut scrierea ta şi cred că poate continua,pentru că materialul este stufos.
Nu uita să aminteşti despre activităţile, gesturile, ticurile lor, care le dă un anumit şarm, uneori sexi, cum ar fi bărbieritul(dacă ai privit cu atenţie această ,,corvoadă'' ritualică) sau şofatul, activitate în care bărbatul se concentrează şi reacţionează necontrolat(trecerea mâinii prin păr, felul în care priveşte în oglinda retrovizoare, felul în care fumează etc.), ca să nu mai vorbim despre generozitatea lor. Dă-i unui bărbat un covrig, apoi cere-i o bucată din el. Ştii ce va face? Ti-l va oferi pe tot, motivând că nu-i este foame.
Sunt o foarte bună observatoare a caracterului uman, îl caut chiar şi în scrierile citite. Îmi place să descopăr omul de dincolo de rânduri.
Despre tine pot spune că eşti sensibilă, calculată, tipicară, nu faci nimic aleatoriu, ai un caracter de lider, eşti puţin conservatoare, ambiţioasă, tot timpul dornică să descoperi, romantică şi mă opresc
aici.
Am o singură obiecţie, pălăria, care dă o notă prăfuită frazei. Este doar o părere.
mi-a făcut plăcere şi aştept continuarea
notez cu drag
Claudia
îţi mulţumesc pentru apreciere.
Ottilia Ardeleanu
pentru ca ii gasim atat de frumosi.
in texte, cu iubirea noastra pentru ei...
/ pentru el? :)
esti grozava, Ottilia
vă mulţumesc pentru trecere şi pentru aplecarea pe text.
Recheşan Gheorghe: bărbaţii pot fi analizaţi din multe unghiuri de vedere, cu bune şi rele. prin urmare, trebuia şi un pic de "aciditate". aş putea continua, ca un fel de serial. voi vedea.
Tiberiu Mihuţ: onorată de prezenţă. mă bucur că a plăcut. ei, n-a durat chiar aşa de mult :)
încă o dată, mulţumesc,
Ottilia Ardeleanu
foarte idilic. da' foarte bun. formidabil! niciun cusur. am crescut in ochii mei. trebe sa fiu acum atent la pagul de sus. imi las si barba. e foarte bun textul. are impact. limpezime, sinceritate, sentiment. ei, asa sunt toti barbatii. a durat atat de mult pana cand asta s-a putut scrie. bravo ottilia.
a, nu, vorbesc serios! :)
dacă nu eşti măritată sau implicată într-o relaţie stabilă, acest text îţi poate aduce o droaie de complimente şi cereri de împărţit viaţa în doi :)
Serios vorbind, fiindcă textul e bun, ca finalitate şi scriitură, avînd un singur defect: e doar o replică .
PS nu mi-a plăcut,fireşte misandria, prea acidă pe alocuri.
