despre spiritlucrurile privite altfel - Tudor.paroiu Adăugat în 27 iunie 2010, la 12:47 | 143 afișări / 137 vizitatori |
Dacă întru-n sens clasic spiritul se defineşte ca fiind un factor ideal al existenţei, constiintă, gîndire, (opus materiei) sinonim cu idea din dualismul materie-idee, am să definesc acest termen într-o noua imagine în care să fie cuprinsă şi acea parte metafizică sau transcedentală a existenţei. Altfel spus spiritul este acea parte a existenţei care poate reflecta, oglindi (convenţionaliza) existenţa în sine. Prin existenţă înţelegînd nu doar existenţa materială, ci toată existenţa , respectiv si cea metafizică sau transcedentală. În acest mod şi vidul există şi dumnezeu există şi inexitenţa există, cu o condiţie doar, să producă efecte. Şi întradevăr vidul produce efecte, dumnezeu produce efecte, ba chiar dincolo de existenţă se produc efecte daca oamenii cred în viaţa de dincolo, pentru aceştia acea credinţă îi susţine. Mai mult, orice credinţă aparent absurdă crează efecte şi nu poate fi neglijată ca existenţă, este ca şi cînd am spune că anarhismul nu există sau ca Ben Laden nu există , ar fi o foarte mare greşeală. Să revenim la spirit, pe care trebuie sa-l definim obligatoriu în raport de grupul la care vom face referinţa sau la individ, amîndouă noţiunile fiind simultane în orice formă de organizare şi prin formă de organizare nu trebuie înţeles doar forma materială, nici doar cea umană şi vidul este o formă de organizare, ca şi dumnezeu. Noica a intuit simultaneitatea lui unu şi mai mulţi dar nu a pus punctul pe esenţial "simultaneitate". Spirit există în orice formă de organizare, ( chiar şi în vid sau dumnezeu), doar că una este spiritul care poate fi şi oglindit de alt spirit şi alta spiritul care nu poate fi oglindit decit prin efectele lui. Acum voi încerca să aduc în faţa dumneavoastră cîteva elemente ale spiritului, nu doar uman, acest spirit are şase elemente esenţiale ( poate dumneavoastră veţi mai determina şi altele) simţ, sentiment, intuiţie, instinct, gindire şi memorie, simultane de altfel. Pentru întelegere deocamdată le separăm. Ele sînt de individ şi de grup, iar dacă stabilim în mod convenţional o axă de la negativ la pozitiv pentru aceste elemente, aproape că le-am definit, mai ramîne să le stabilim un punct de echilibru (în matematică este cifra zero) şi un element de comparaţie (în matematică este cifra unu, în chimie atomul, în fizică unităţile de măsură ). Aproape am definit aceste elemente ale spiritului dar mai ne trebuie ceva, ceva ce este obligatoriu oricărei forme de organizare, limitele acestora, în cazul nostru limitele simţului al sentimentelor al gîndirii,etc.(la om ca la orice formă de organizare limitele sînt date de existenţa sa convenţională). Este mult de vorbit despre existenţă sau spirit în neconventional dar nu sînt sigur că şi interesează pe cineva de aceea mă limitez aici. Cu o singură recomandare, fiecare spirit uman sau mai puţin uman este caz particular al spiritului necoventional şi tu eşti caz particular al spiritului necovenţional iar dacă în aparenţă (datorita convenţiilor pe care le facem) noi gîndim sau nu, este greşit să credem că pomii sau vidul sau dumnezeu sau transcedentalul , sau orice formă de organizare nu gîndeşte sau că noi gîndim bine si celelalte forme de organizare gîndesc doar rău, sau.....
Distribuie pe facebook
