Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 127
Vizitatori: 118
Puncte: 14
Stele: 0
Data publicației: 05 martie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

detalii

- Ecaterina Bargan

Adăugat în 05 martie 2010, la 20:06 | 127 afișări / 118 vizitatori
 

cerurile acelea fericite nu au fost niciodată deasupra mea
cerurile veneau să-i îmbrăţişeze pe alţii
iar eu nimeream întotdeauna întâmplător printre ei
respingător de tristă
cu filosofii expirate dar pe care încă le lăsam să-mi umble prin creier
mereu în căutarea acelor zăcăminte ideatice
despre care mi s-a spus că există în ceea ce gândesc

uneori străinii îmi inspiră frică
prin simpla idee de imprevizibil
mă liniştesc legându-mi cugetul de lucruri mărunte
care ne unesc care ne fac să ne simţim sub un cer
chiar dacă nu simt că îmi aparţine
cum se întâmplă atunci când îmi întorc intuiţia pe toate părţile
în alegerea unui ceai dintre mai multe denumiri pretenţioase
ca într-un final să comand unul negru simplu
sau când încerc să observ diferenţa dintre ciocolata fierbinte
şi ciocolata cu lapte remarcând imediat faptul că acea fierbinte se răceşte mai repede
când măsor cu privirea lungimea coloanei de oameni din rânduri
exact din mijlocul ei tot atunci timpul parcă se grămădeşte în scoica unui melc lasându-se cărat de sărmana vietate lipicioasă
când se întâmplă ceva rău şi spaima se citeşte diferit dar se citeşte în ochii tuturor simultan

când mă disting prin tristeţe între mimici satisfăcute măcar şi de acelaşi anotimp
sau când sunt la fel de sfâşiată lăuntric ca şi ei
fiindcă e primăvară dar ninge
Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Primăvara şi cerurile mai ning trist câteodată Dragoş Vişan
15 aprilie 2010, 19:35
Timpul îngrămădit în casa melcului, compararea ciocolatei cu lapte şi-a ciocolatei fierbinţi, contemplarea unei coloane de oameni - când se întâmplă ceva rău, de spaimă colectivă - toate acestea sunt surprinse nemetodic, pentru că li se acordă ordinea fenomenologică a trezirii conştiinţei. Iar în antiteză, după această baie în masele sociale de pe străzi, printre mesele unei cofetării ori a unui mic bar, eul deliricizat afirmă clar că numai tristeţea îl face să nu devină una cu mimicile satisfăcute. Deci revolta interioară era pasageră.
da, Petrea Stefan
08 martie 2010, 12:41
"e primavara dar ninge". un text care m-a impresionat in dese momente. 6 puncte

15