din ce în ce mai
Adăugat în 08 februarie 2010, la 20:02 | 202 afișări / 183 vizitatori |
|
cearșaful boțit
mi-a lăsat urme vineții pe piele
capăt din ce în ce mai multă
greutate în somn
mă gândesc la filmul
pe care-l vezi în momentul morții
aș putea salva
partea cu primii 25 de ani
dacă apelez la efecte speciale
și râsete înregistrate
carnea crește
în jurul ochilor mamei
ca în jurul unor răni strălucitoare
și dragi
cresc intervalele la care
tata emite/primește semnale
lentă regresie de la biologic la mineral
oare pietrele au conștiință?
imaginația celor care îmi fac cadouri
e din ce în ce mai puțină
sunt considerat un om matur
din ce în ce mai
știu cum să fac pe bărbatul
povestesc bețiile unui prieten
Distribuie pe facebook
un poem-trup în devenire, cam aşa l-am asimilat.
aş spune, chiar, un biologic-poesis, cu planşe-etape.
mi-au plăcut, foarte mult, strofele 2, 5 şi, evident, 6.
prima strofă e o foaie de varză cu nervuri; cam aste e, nu?
a doua strofă merge, dar râsetele înregistrate e o umplutură într-un ardei gras; poţi şterge versul, fără milă.
a treia strofă e faină ca idee, ca imagine, dar dpdv poetic e naşpa.
a patra ceva nelămuri mici la emite-primeşte, dar trecem cu vederea; e o strofă bună.
a cincea şi finalul te salvează, motiv ptr care ofer maximul de puncte.
poemul se susţine chiar şi aşa: cu ceva balast şi cu un titlu de liceean - ca să nu spun de tot...
finalul e de "nivel înalt", poemul doar de "nivel mediu".
iar detaşarea de la nivel orizontal, din strofa 1, la perpendicularul bărbat, din ultima strofă, se face "din ce în ce mai".
8 puncte.
