dintr-o ceartă un război amintiri - Ardeleanu Ottilia Adăugat în 02 sepembrie 2010, la 11:40 | 147 afișări / 107 vizitatori

când îi văd cum se ceartă
pe stradă în apartamente luxoase
peste tot
cum scuipă înjură de lume
şi de pământul acesta pentru care
nu mai putem număra morţii
nici măcar gropile

ce ştiu ei ce sunt războaiele
pierzi chiar dacă ai impresia
că vreunul

ce-ai putea câştiga

bunicul îmi povestea cum s-a-ntâmplat
să bea apă din urma de potcoavă
sleit că abia îşi putea apleca trupul
era pentru prima oară când îngenunchea

de foamete nu mi-a vorbit decât mai încoace
când la brutăria din sat au început să ne dea pâine cu porţia
din grâul muncit de ţărani
mi-amintesc şi eu verile secetoase
spicele erau mai galbene decât soarele
de multe ori se-aprindeau de parcă tot focul lumii se mistuia
în pâinea care nu mai ajungea pe masă
într-o zi au desfiinţat-o
multe lacrimi ca boabele treierate curgeau pe uliţe
dar şi turtiţele bunicii coapte pe plită erau bune
învăţasem să mă bucur pentru lucrurile simple
am înţeles atunci că bunătatea sufletului are mai mult gust
decât toată pâinea lumii

tot nu pricep
de ce se-ncruntă oamenii

---

Distribuie pe facebook