douămiişti despre douămiism- Daniel D Marin Adăugat în 06 martie 2009, la 13:36 | 367 afișări / 317 vizitatori |
poate v-aţi întrebat cum s-o fi văzând douămiismul din interior. 3 poeţi şi 3 poete răspund. voi comentaţi :)
Daniel D. Marin:
1. ce conducător de cenaclu/atelier de creaţie etc. a avut o influenţă asupra evoluţiei tale poetice?
2. ce înseamnă pentru tine încadrarea într-o generaţie de creaţie literară, ce înseamnă să fii în prim plan şi ce nu?
3. dacă ţi-aş cere un mic tablou al generaţiei tale, ce ai pune în el?
Dumitru Crudu:
1. Alexandru Muşina, Andrei Bodiu şi Gheorghe Crăciun.
2. Eu mă consider fracturist, din păcate, însă, tot felul de critici uită sau ignoră acest lucru şi, de aceea, mă trezesc încadrat cînd într-o generaţie, cînd în alta, cînd în a treia. Sigur că se forţează nota şi treaba asta nu prea are legătură cu ceea ce încerc să fac eu în literatură.
3. Ciprian Şiulea, Vasile Ernu, Dan Sociu, Marius Ianuş, Ştefan Baştovoi, Iulian Ciocan, fraţii Vakulovski, Dan Lungu, Lucian Teodorovici, Florin Lăzărescu, Elena Vlădăreanu, Dan Coman, Adrian Urmanov şi lista e foarte şi foarte lungă, de aceea, mă opresc aici.
Claudiu Komartin
1. Niciunul.
2. Nu am nicio problemă cu încadrarea în generaţii, deşi nu mai e o opţiune viabilă, decât pentru istoricii literari (mai există aşa ceva?). Chiar eu am fost un mare susţinător al generaţiei, în ideea că asta ne-ar putea face (niţel) mai solidari. N-a fost cazul. Toate lucrurile urâte spuse şi mai ales scrise între unii şi alţii în ultimii ani m-au dezamăgit de tot.
Hai să spunem doar că suntem vreo 25-30 de poeţi şi vreo 15-20 de prozatori (la care s-ar putea adăuga 7-8 critici şi vreo 3 dramaturgi) care am debutat şi publicat după 2000-2001... În rest... o să vedem ce-o să se aleagă de “marile promisiuni” în următorii ani.
3. Aş pune câţiva scriitori la care ţin. Şi ale căror versuri (sau pagini de proză, sau articole, după caz) mi-au adus câteva bucurii. Sunt mai mulţi scriitori buni pe care aş miza. Aşa cum sunt şi unii umflaţi, alţii închipuiţi, “faime” de moment, “glorii” de şase luni... Dar, în fond, aşa se întâmplă mereu. Uită-te numai la “supravieţuitorii” generaţiei 80. O să vedem noi cu timpul cine (şi cum) a rezistat.
Dan Coman:
1. Viorel Paraschivoiu
2. îmi place că-s douămiist, sunt mândru de asta, zile
întregi sunt salvat numai şoptindu-mi:
douămiist, douămiist, douămiist.
să fii în prim plan înseamnă să întoarcă gagicile
capul după tine pe stradă sau la târgurile de carte,
să te arate cu degetul, aşa, ca pe Sociu şi Komartin.
3. cafea, fotbal, bistriţa-fiad, LPS , apartamentul 31.
Ofelia Prodan:
1. God in heaven.
2. Găselniţa de aur a criticii, dar până una alta a funcţionat cu succes. Acum se ridică unii şi spun nu, dar ceva tot au în comun poeţii dintr-o anume decadă şi e firesc, dar şi multe îi diferenţiază. În prim plan e cel mai minunat, dinainte de a mă naşte mi-am dorit asta. Acum regret.
3. Teo Dună, Dan Coman, Ştefan Manasia, Elena Vlădăreanu. De fapt e ca şi cum ai privi un puzzle în detaliu pănă te obişnuieşti cu el. Mult zgomot şi doar câteva chestii bune.
Cristina Ispas:
1. nu prea am fost pe la cenacluri. nu mi se potriveşte.
de fapt, îmi amintesc că am fost de două ori la USR la mircea martin. prima dată a citit cosmin perţa şi a doua oară augustin cupşa şi am zis că nu mai vreau să merg. mai bine să rămână aşa frumos :)
la euridice am fost de mai multe ori (de vreo cinci-şase) şi mi-a plăcut o singură dată foarte mult când a citit gamarţ, şi eu şi ruxandra (novac) aveam ciorapi coloraţi.
în rest sincer îmi era cam frică :P
şi am mai fost de câteva ori la litere când reluaseră bogdan perdivară, adi schiop, silviu gherman şi marius ianuş şi ştiu că mi-a plăcut mult de ei atunci, dar nu mi-a plăcut de mine şi nu m-am mai dus :D
2. nu-mi place asta cu "douămiiştii"
pentru mine n-a existat o generaţie douămii, aşa cum n-a existat nicio altă "generaţie." au existat şi există cărţi şi ceaţa aia roz poluantă din jurul lor, politica literară
mă folosesc însă de multe ori, recunosc, de conceptul ăsta de "generaţie", din necesităţi "pedagogice"...
să fii în prim plan e înspăimântător. aş muri.
3. uite un tablou:
când o să mă fac eu mare o să mă fac dictator şi în loc să scriu o să creez lumi adevărate şi o să le ofer tuturor prietenilor mei totceşiaudorit şi case de oţel şi sticlă şi mai ales dianei (geacăr) o să-i ofer una cu încăperi imense prin care să se plimbe cât vrea ea fără să mai fie nevoită să iasă din casă vreodată :)
şi pământul o să-l evacuez şi o să las pădurile să crească şi o să mă mai plimb eu din când în când pe-acolo
şi toată lumea o să-mi fie atunci prietenă şi o să mă iubească, pentru c-o s-o oblig :P
ps.
să fii dictator nu înseamnă să fii în prim plan, în caz că naivii ar vedea aici o contradicţie. înseamnă cu totul şi cu totul altceva ...
Adela Greceanu
1. Cenaclul condus de Iustin Panţa, în perioada 1993-1998, la Sibiu, cenaclul condus de Nora Iuga în perioada 1999-2001 la USR, lecturile private cu Nora Iuga şi Octavian Soviany la Hanul lui Manuc (2001, vara, toamna, iarna), cenaclul pe care îl fac la telefon de cîţiva ani cu Nora, că ne citim tot ce scriem.
2. Cînd am debutat, în 1998, s-a spus că scriu ca nouăzeciştii, acum sînt considerată (de unii) douămiistă. Cînd i-am spus, supărată, lui Ioan Es Pop că eu nu sînt nouăzecistă, el mi-a răspuns, cu blîndeţe, "toţi sîntem nouăzecişti". Aş putea spune că "toţi sîntem douămiişti" şi aşa mai departe. Nu înseamnă nimic să fiu sau nu într-o generaţie. Ce contează sînt prietenii, dintre care scriitori sînt Nora Iuga, Claudiu Komartin şi Marius Chivu. Mi-ar fi plăcut să fie în Bucureşti Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu şi Dan Lungu. Ne-am fi întîlnit mai des. Îmi place să fiu în centrul atenţiei, dar, cum sînt foarte orgolioasă, îmi place să fiu bine pregătită cînd ies în faţă. Ceea ce nu se întîmplă prea des. Sufăr cînd nu sînt chemată la Colocviile tinerilor scriitori sau la alte adunări scriitoriceşti, deşi nu mă simt în largul meu în lume.
3. Nu e un tablou, e un film. E multă vînzoleală, dar şi destulă tăcere. Numai să ştii s-o asculţi.
Distribuie pe facebook
