duminica nu ploua niciodată

mă bucur că am descoperit acest poem.
un text care transmite cu uşurinţă, e simplu şi natural; probabil "din cauză de" stil, care avantajează poemul.
foarte bun.

am schimbat finalul si cate ceva prin strofa a treia.
multumesc pentru observatiile critice, mi-au fost de folos.

cred ca boala asta e mai veche, ce ati mentionat dvs. e doar un simptom recent. multumesc.

Definirea libertăţii de azi e splendidă. Cu specificarea - după 6 decembrie 2009! Părerea mea.

daca "o sa se vanda", sa se vanda singur, si-aunci fiu dezmostenit se va numi. :)

eu nu-s poet (si nici poeta), domnule Serafim. sunt doar un om care, din cand in cand, mai vorbeste in somn. :)

multumesc pentru bunavointa.

cu insule de poezie. Dar poemul în proză are capcanele lui, în care cade, fără greş, autorul. Şi Adriana cade, bineînţeles. Totusi trebuie să înţelegem: facem cu toţii experimente, prospectăm "piaţa". Produsul acesta o să se "vândă" sau nu. Adriana va înţelege ce e de înţeles.
Pentru moment, dau câte puncte pot da.

ca cedez asa, fara negocieri? :)

ia sa vedem...pentru inceput, cer fecioru' si jumate de imparatie!

măcar scoate "doar o mână de carne" şi "după osul ascuns" ptr bucuria noastră, a cititorilor.

şi cred că ar merita să te gândeşti serios la noul tău stil de abordare; e fain, are priză, îţi scoate în evidenţă mult mai bine calităţile.

frumos. 8 puncte.

Vero, un lucru e cert: tu crezi in mine mult mai mult dect o fac eu. multumesc.

Raul, salutari proaspete prospetimii tale. :)succes si bine-ai venit!

ei, iată că ne întâlnim şi aici. Ca proaspăt membru al reţelei roliteratura.ro, vin şi pe acest poem şi îl remarc. Pentru simplitatea cu care acest poem dă sentinţe, voi da maxim de puncte. Atât cât îmi permite nivelul..:))

Da, poezie este tot ce scrii tu, Adriana. Ca ar fi in forma verticala sau orizontala, ca cea de astazi, ea "transmite" cu aceeasi intensitate.

Nici eu nu sunt totalmente adepta schimbarii formei verticale a unei poezii numai pentru ca asa e moda. Exista o fina demarcatie intre proza si poezie, in fond Herta Muller este o poeta!

Mi-a placut poezia ta fara vrezerve. Si mi s-a parut ca toate cuvintele au fost bine alese. "Pozele lucioase" sunt cu totul altceva decat "pantofii cu lac", sincer n-am intzeles de ce colegul nostru ti-a sugerat sa elimini cuvantul "lucios"....

8p, adica maximum pe care-l pot acorda, cu bucuria, intodeauna, de a te citi.

Vero.

...de unde sa-ncep?
forma, aia pe orizontala: nu-i vorba de niciun experiment, asa am scris textul, urmand sa-l ridic in picioare dupa. dar dupa am vazut ca mi-e cumva greu sa il rup. asta e tot, asadar nu experiment, nu teribilism, pur si simplu fapt.

cuvintele in plus:
ma intreb cate minute mi-ar fi necesare sa scriu ca puii pot fi nu neaparat jucausi ci si somnolenti anemici astenici golasi etc sau ca daca scot "acela" rezulta o minunata cacofonie sau ca "ascuns" ajuta ritmului, ca pozele alea trebuiau sa fie lucioase fiindca... s.a.m.d...dar ma mai intreb cata relevanta au amanuntele astea si, mai ales, pe cine-ar face ele fericit. mai bine renunt.

mai bine va multumesc tuturor ca, iata, mi-ati facut mizeria asta de duminica suportabila.

mi-a plăcut forma; avantajează astfel de texte, astfel de stări interioare.
deşi toate imaginile par să fie scrise după aceeaşi reţetă, poemul oscilează, de multe ori brusc şi abrupt - vezi cuvintele "în plus" (care deja au fost "remarcate" de antecomentatorii mei)- cu toate ăstea punctele de referinţă rămân la "nivel înalt".
da, este un poem bun.

Sigur ca stea si eu ti-as da una, dar nu am...dar, de fapt, nici nu e vorba de instelari ci doar reflexul bucuriei de a te citi...
Biciuitor de intensa trairea aceasta pe "muche de cutit", venita, probabil, din incarcatura emotionala a confruntarii; traim, ne() zbatem, ratacim (orbecaim ?) incercand sa intelegem, asa ca sansa de supravietuire si cand avem norocul, "dam pe afara" punandu-l pe "celalat", apropiat sau nu sa se apropie de arta pe care o numim Poezie: asa ca tine, acum.

Si chiar daca, asemenea lui Teodor, nu iubesc forma aceasta....dar ce conteaza?

Mara
8p.

învârtindu-mă în jurul libertăţii de exprimare, compatibil fiind în calitate de cititor şi nu de critic literar, şi fără să fac raportul dintre etic şi estetic, găsesc aici un text deosebit cu mici reţineri asupra utilităţii acestei forme (în poezie) care nu-mi place de loc. dar ca şi experiment se susţine.
nu mă voi opri asupra aspectelor şi elementelor pozitive enumerate de către anticomentatorii mei, plictisind în acest fel, ci mă voi limita la motivaţia experimentului ca formă.

prin acest mod voi justifica semnul meu şi înstelarea acestui text.

atitudinea neprietenească faţă de aceste construcţii textuale,(deşi cu fundament existenţial) vine de la încercarea multor autori de poezie(aflaţi sub masca experimentării) de a marginaliza sau chiar a minimaliza valoarea în sine a acestui segment literar. nu mă îndoiesc de atitudinea literară benefică şi nici de intenţiile bune ale acestui autor care ştiu că se află în posesia unei mari conştiinţe literare, zic eu, citindu-i toate textele şi argumentând aici şi acum prin acest text incizat, cum se observă din comentarii, de către cititori responsabili.

poate voi fi contrat faţă de atitudinea mea de aici, dar consider că flexibilitatea faţă de standardele cunoscute este parte din experimentele fiecărui autor aflat într-un moment de identificare, de regăsire proprie, iar cititorul este acela care formează judecăţi obiective sau subiective, funcţie de modul în care *ştie* să vadă

invadând în realitatea acestui text constat capacitatea asociativă a autorului de a ne oferi noi perspective asupra poeziei, perspective prin care nu ne impune viziunea sa ci, comunicându-ne-o ne face să înţelegem propriul mod de a vedea lucrurile. în modul desfăşurat vreau să înţeleg că autorul încearcă să nuanţeze ideea într-o manieră alta decât cea cunoscută bazându-se pe imaginaţia sa literară capabilă de aconstrui viziuni (imagini) coerente şi revelatoare.

de acord fiind cu anticomentatorii mei apreciez scriitura şi las, alături de aprecierile mele, o stea

cu sinceritate,
teodor dume,

Candva, duminica era confortabila ca un cuib. De la o vreme, mi se intampla ca duminica sa am un sentiment de vinovatie ca stau degeaba. Straniu, nu? Iti dau dreptate, nu am amintirea niciunei duminici ploioase de pe vremuri.
Mi-au placut in mod deosebit:
"de mult nu mai vorbesti despre moarte. o taci."
si...
"de la un timp libertatea ia forma de pumn inchizi ochii si astepti lovitura".

Las cate puncte pot si toata stima mea!

completandu-l pe A.Dragomir, eu as scoate si "jucausi" - chestie atat de inutila si tipic feminina, ma intreb de ce nu observa aici femeia enervantul pleonasm, "pentru o clipa" - apropos, exceptională alegoria "ce gândeşte zăpada între fălcile soarelui"; "ascuns", evident, e o precizare complet aiurea; "pe care le ţii în secret" - de ce nu "secrete"; as mai scoate "lucioase", pentru ca e urmat de sandalele de lac; as mai scoate "sătul" si l-as pune intr-un vers separat, sau as scrie "ca un sarpe sătul"; la fel, ultimul vers "văzute de sus cicatricile tale sunt virgule vesele într-o frază lipsită de sens".

totusi, una peste alta, mi se pare poemul zilei. 8p.

mi-a plăcut mult, naturaleţe şi figuri de stil bine dozate 8p.
LIM.

îmi place abordarea asta. te prinde, e simplă, are viaţă şi naturaleţe.
aş fi renunţat la căteva expresii, dacă ar fi fost după mine, care mi se par în plus: "doar o mână de carne", "după osul ascuns", "tăticul acela", "văzute" şi "vesele".
maxim de puncte. meriţi.

că forma asta (am încercat şi eu ca şi alţii acest experiment"orizontal")nu se potriveşte eului tău poetic.
E drept imaginile curg, traseul e dinamic şi sensibil, dar nu ştiu cum senzaţia e de prea explicit; mi-ar place să citesc textul desfăşurat şi aerisit pe verticală, poate atunci "durerea se umflă sub piele un şarpe sătul căutându-şi culcuş." ar fi veridică!