eu n-am fost cu tata la femei
Adăugat în 19 aprilie 2010, la 20:37 | 318 afișări / 247 vizitatori |
1 |
eu n-am fost cu tata la femei
nici cu prietenii
am rătăcit singur printre zîmbete
am ales femeile suple şi timide
dacă mi-ar fi zis cineva că femeile cu sînii şi fesele mari
cele ce îţi intră pe sub piele
sînt mai dulci
le mestecam încet între dinţi
cum măcrişul primăvara
la bunica în curte
aş fi vrut să îi povestesc bunicii
să simtă şi ea furnicile ce se urcau pe mine
îmi intrau pe sub piele
bunica mă privea cum stau pe piatră
mănînc măcriş şi furnici
zîmbea de parcă ar fi petrecut nopţile alături de mine
îmi zicea că noaptea e lungă
că voi hoinări singur
şi tata nu va veni nici de data aceasta
că el şi-a spălat mîinile bătătorite
în apă de femeie
neîncepută.
Distribuie pe facebook
| Vorbele tatei nu sunt de lepădat
|
Dragoş Vişan |
| 24 aprilie 2010, 12:04 |
Contrastul izbutit, apropiat de coacăze, agrişe, cireşe, dintre femeile suple şi cele poate la fel de suple, însă cu sânii tari, fermi şi cu voluptoase şolduri.
Poem frumos, simplu, aerisit. Cuvinte folosite aşa cum trebuie, atât cât trebuie. Poem care povesteşte natural, sincer, despre o vârstă a nevârstei. Despre un timp definit al nedefinitului vieţii.
Maxim de puncte din cât pot.
| şi tata nu va veni nici de data aceasta...
|
Teodor Dume |
| 21 aprilie 2010, 13:10 |
revin la acest text după lecturarea lui de cel puţin trei ori. nu am lăsat semn datorită timpului limită în care mă aflam, dar iată că de data aceasta mă voi opri şi voi lăsa o stea.
de ce? simplu. remarc o reacţie salutară a spiritului acestui text care constă în adevăr, naturaleţe şi în înţelegerea ideilor ce autorul le propune prin accentuarea elementului simplu şi natural . toate acestea îmi conferă dreptul de a aprecia sinceritatea lăuntrică care defineşte poezia.
*bunica mă privea cum stau pe piatră
...
zîmbea de parcă ar fi petrecut nopţile alături de mine
îmi zicea că noaptea e lungă
că voi hoinări singur
şi tata nu va veni nici de data aceasta*
în prima strofă, versul trei l-aş fi opit aici *am rătăcit singur* fără "printre zâmbete"
da, fain!
aprecieri şi o stea
cu sinceritate,
teodor dume,
poemul în sine nu descrie o vârstă. sentimentul pe care îl descrii este cel care creşte începând din copilărie şi până în prezent. toată percepţia asupra lui, cu mentalităţile vremurilor, trăirea în ascunzişul sufletului despre care ai fi povestit bunicii, poveţele date de aceasta, puritatea unei relaţii - iată înţelepciunea vorbelor transpuse în versuri.
finalul are profunzime!
Ottilia Ardeleanu
imi plac comparatiile, sunt uimitor de reusite... se trece lejer de la acel incipit dur la o inocenta a copilariei, de la un strat simplu la un substrat, ce ceva profund si delicat. ratacind singur printre zambete, 8 puncte si...poemul meu de marti
