eu vin, frumoasă, tu alungă vântul
Adăugat în 07 martie 2009, la 21:58 | 300 afișări / 289 vizitatori |
|
Aleargă-n noi un cerb spre asfinţit,
Ce nu de primăvară se aprinde-
E gîndul ca o stîncă prăvălit
Cînd ne iubim cuminţi şi ne surprinde
Durerea că e timpul arvunit
La alte vieţi şi nouă ni se vinde
Doar o poveste dusă cu trăsura.
Ascultă inima de-atlas şi plînsul
Cînd dorul e un foc şi apa-ntr-însul
Îşi pierde iar condurul şi măsura.
Eu vin, frumoasă, tu alungă vîntul
Căci e un joc al ielelor natura
Ce vrea să îţi amanetez făptura
Aşa cum florile ne vor pămîntul.
Distribuie pe facebook
Tania, e unul din cele mai bune texte ale tale, sincer, mi-a placut de cand l-am citit, stii tu unde:)
Interesanta structura inversata de sone pe care eu n-am experimentat-o niciodata, cred.
Ai facut progrese mari dpdv prozodic, le simt aici. Ar fi super sa te mentii la acest nivel.
Titul e fain, mesajul le fel, are un "je ne sais quoi", sper c-am scris corect;)
M-a cucerit aerul jucaus, feminin.
O sugestie, daca-mi permiti:
"Îşi pierde iar conturul şi măsura."
Poate ca finalul ar mai trebui lucrat, mi-ar fi placut sa se termine cu:
"Eu vin, frumoasă, tu alungă vîntul"...
Las 4 puncte,
Mirela
P.S. Astept sa mai citesc texte de genul asta, stiu sigur ca mai ai:)
