Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 212
Vizitatori: 196
Puncte: 24
Stele: 1
Data publicației: 10 noiembrie 2009

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

eviscerat

- Leonard Ancuta

Adăugat în 10 noiembrie 2009, la 19:37 | 212 afișări / 196 vizitatori
1
 

la un moment dat nu mai era loc
un ambuteiaj infernal compus din zile
trăiri amintiri pictate o mlaştină de carne
sîngerînd pe coaja uscată din interior
un decor perfect pentru ploaie frig
şi ninsoare
ceasul meu bate aceeaşi secundă
fără putere să treacă mai departe
ceva creşte în mine un fel straniu de unt
din durere

m-am deschis pentru mirosul tău
purtat ca o pereche de cercei
pieptul înflorit coastele din puf de păpădie
ridicîndu-se într-un cîntec de leagăn
am scos tot
ficat plămîn inimă
intestinele legîndu-mă de cer o păpuşă
care nu mai ştie să spună
doar te cheamă te cheamă cu voci înţepenite
gata să putrezească

sînt pregătit am făcut suficient spaţiu
cu un ac mare m-am apucat să cos noaptea de zi
pieptul peste soare să fie lumină
e loc pentru două inimi adu-ţi dragostea cu tine
mii de corbi îmi devorează viscerele
mii de furnici roşii se îngroapă în pămînt
cu sîngele nu-ţi fie teamă
te voi hrăni din miezul meu de neatins
cu fructele nopţii mirosul meu de om cald
şi mintea topită ca îngheţata


Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
ITI Ion Toma Ionescu
21 noiembrie 2009, 11:31
Intru adevar,un text dens, viu chiar si asa legat de cer cu viscerele scoase... Orice remarca (NEGATIVA ),s-ar atarna ca un cercel de plastic.
multam Leonard Ancuta
11 noiembrie 2009, 02:14
ma bucur pe aprecierea care se asterne in pagina mea. stiu ca pentru unii e mai greu sa lase semne, ca nu o fac nici eu si se merge mai mult pe reciprocitate. dar si cand aprecierea vine asa, doar pt ea insesi, e si mai bine. toate bune.
erata Ştefan Ciobanu
10 noiembrie 2009, 22:09
atat, inchegata
acum cand Ştefan Ciobanu
10 noiembrie 2009, 22:04
la poeziile bune se asterne tacerea, ma pregatesc eu sa intselez acest text. la care doar prezenta untului nu o vad oportuna.
sunt niste imagini de cinematograf, cum ar fi secunda care nu vrea sa mearga mai departe, cadre care se muleaza pe trairea poetului.
deschiderea este totala, fara ascunzisuri. gasim astfel efectul matroska. de aici si comparatia
''o păpuşă
care nu mai ştie să spună
doar te cheamă te cheamă cu voci înţepenite'' (aici as pune singularul, pentru fluiditate)
ca intr-un joc alchimic, dupa desfacere vine refacerea, dar care aduce un plus, o integrare a iubirii. urmeaza desigur, ''topirea'', aruncarea in totul iubirii, trairea cu toata fiinta.
ma bucur ca am citit o poezie ata de inghegata.

25