fântâna- Dan Radu Adăugat în 20 iulie 2010, la 08:40 | 347 afișări / 270 vizitatori |
2 |
fântâna era gata. pe fundul ei scânteia asteroidul meu bengalez, ca un ochi de cărbune.
capturarea lui se dovedise mai uşoară decât mă aşteptam. urmând instrucţiunile Fratelui, aşteptasem câţiva ani într-un bar din Romană retragerea apelor, mizând pe atracţia bizară pe care inflorescenţele stolurilor citadine de creveţi o exercitau asupra tinerilor asteroizi.
în schimb, faza domesticirii mă epuizase. găsirea unui set de argumente rezonabile pentru schimbarea sa de domiciliu îmi consumase aproape toate resursele de fantezie.
în fine, după alţi câţiva ani, prizonierul se resemnase. în seara aceea ne citea Bacovia, scheunând. probabil, de plăcere.
obosisem. într-un moment în care nu mai eram în stare să confecţionăm alte simboluri purtătoare de semnificaţii majore, eu şi Fratele stăteam pur şi simplu pe marginea gropii şi fumam într-o atmosferă de senină complicitate.
Fratele contempla forfota lascivă a ferigilor, în timp ce eu, pe ghizduri, îmi legănam aiurea picioarele, invadat de un sentiment consolator (din câte îmi amintesc, cel al desăvârşitei mele mediocrităţi).
deasupra noastră roiau corbi de forma unor steluţe de tinichea. venise anotimpul în care pieptul meu, de obicei etanş, se abandona cu naivitate străinilor, de fiecare dată alţii.
necunoscuţi care păreau să mă ignore gratuit şi exhaustiv, intrau, îmi pipăiau cu dezgust ficatul, şi enunţau din uşă cu nervozitate: real şi funcţional, deci neverosimil. scoate-l.
brusc, silueta Fratelui s-a contorsionat. atunci l-am auzit cum, fără să scoată un sunet, mi-a spus cu tandreţe:
frăţioare, dragul meu idiot, azi te voi scuti de alte discursuri (pentru că tot ce am avut de spus ţi-am mai spus, iar senzaţia că mă repet e foarte dezagreabilă), dar după cum vezi, mă subţiez şi cad în acest tub stupid. sau poate urc, dar mi se pare totuna.
te anunţ că la capătul de sus al rădăcinii mele natale am descoperit o altă rădăcină, la capătul căreia pulsează o alta, şi tot aşa până la ultima. cea care, cu virtuozitate, dracu' ştie de ce, s-a întors şi mă soarbe.
plec. şi pentru că te iubesc, eu, cel fără de păcat şi substanţă, îţi las ultimul meu pachet de ţigări, dar nu uita: ca şi în cazul berii, aceeaşi femeie are un gust pe plajă, şi altul în piaţa Matache.
bivole, ştiu ce vrei să spui, dar află că lirismul tău inegalabil e generat de proasta funcţionare a vezicii biliare, acest diagnostic revelat fiind, alături de înalta artă a prăjirii cartofului în ulei de cocos, singurul lucru esenţial pe care l-am putut descoperi pentru tine în această scurtă viaţă.
eliberează asteroidul. astupă dracului fântâna.
sictir.
Distribuie pe facebook
