fragmentdin jurnalul sfintei-aşteaptă - Nora Potocki Adăugat în 24 iulie 2009, la 14:56 | 168 afișări / 160 vizitatori |
1 |
I
Şi uite că ţopăiala 3/4-veselă se termină brusc, odată cu dispariţia lui vasile. Vasile abia a plecat la Olăneşti, ba încă s-a şi întors şi probabil doarme pufos pe burtă sau pe spate. Plapuma însă mă înveleşte pe dinăuntru, plapuma constrictor cu miros de naftalină, frământată de mâinile tuturor bunicilor. Şi apoi frica, nu aia literară sau din tablouri, frica mea cu vinişoarele din ochii mei şi cu unghiile vinete, cu trezia chinuită de vânt pe sub uşi, de uşi trântite. O fi tata cu un pumnal fără inscripţie, o fi vreun spectru sau vreo lăcustă gigant, e lipsa mea de somn care mă trage din şirul de paturi ale fusului nostru orar, transformându-mă în michael jackson, în omul invizibil, în bestia frumoasei ori în cocoşat.
„frică lătăreaţăăă, cu labe de raţăăă”
Păi dacă frica e un şarpe negru, căci toate-s negre fără bec, noaptea, atunci mintea mea îl face mic, mic de tot şi-l rostogoleşte până se încolăceşte ineluş pe deget. Mare-i jucăria domnului, lumea e o jucărie.
Prima oară tresaltă ceva în mine, s-ar putea să fie o apă tonică în corpul meu budufos, din care dumnezeu suge c-un pai. Nu mă întrebaţi pe unde înfige paiul.
Acum încerc să nu mă gândesc la produsele derivate ale omenirii, mai ales la romane, arii însuliţate care te lovesc în plex, deşeuri menajere, chiloţi. De câteva ori, ineluşul a prins a se-ngroşa, nici nu am clipit când mi s-a arătat un pui de căpăţână. Mă gândesc la toate funduleţele îngropate în nisip pe plajele de la mediterana, am şi puseuri erotice.
II
Mai multe ore în şir ne-am hâţâit într-un leagăn imens din lemn. Poveştile se scuturau de nicăieri, mă uitam la faţa ta ca la un monitor şi-ţi vedeam copilăria în HD. Lângă noi, cei doi câini, „câinele descompus” şi câinele fraged căpătaseră, mi se părea mie, figuri grave. Cred că îşi aminteau şi ei copilăria lor de căţei. Aerul mirosea a vată pe băţ, deşi tu sufereai de diabet. Ca şi când totul ar fi fost pregătit pentru el, trenul suspendat în beznă cu ferestruici gălbui, calde-cât de frig îmi era. „Trenul spre rai” zise şi îmi povesti cu patimă episodul din tom&jeryy în care tom ratează trenul spre rai.
Distribuie pe facebook
