gyuri- Ioana Negoescu Adăugat în 26 iunie 2010, la 21:42 | 148 afișări / 134 vizitatori |
stau în salon cu gyuri şi râd ca o tâmpită. spitalul fumegă încet.
seamănă cu un vechi tren de marfă
nimeni nu ştie de când nu mai mergem niciunde
dar absolut toţi avem cruci mari şi roşii sub pernă.
eu mă hlizesc aiurea şi fac rotocoale în aerul galben încins.
pijamaua mea de bumbac are nasturi fierbinţi.
doctorii sunt urâţi şi grăbiţi ca nişte şobolani.
doar eu mă bucur. şi gyuri. el are o boală ciudată
nu mai simte miros nu mai simte durere nu mai aude.
acum vede fumul înălţând un cer găunos.
înjură în limba lui. parcă ar fi un descântec
râde înjură şi sare în cârja de fier.
mă împiedic de bolnavii uzi de la duşuri
râd şi eu în hohote când mă gândesc că suntem cu toţii călători clandestini.
ne-am ascuns în burta spitalului şi nimeni nu ne cere biletul.
portarului îi este teamă de noi. aşteaptă să vină vizitatorii
dar nimeni nu ne mai ia niciodată acasă.
portarul vinde sufletul nostru pe o privire sau două
deși nu e absolut nimic de văzut.
gyuri a orbit înjurând şi dansând lângă cazane.
Distribuie pe facebook
